Atacul pozitional se utilizeaza cu justificare tactica in urmatoarele situatii: -apararea a avut timp suficient pentru organizare, se prezinta ca un tot unitar si nu poate fi depasita imediat prin actiuni individuale ori colective, spontane sau intamplatoare, nici prin patrundere in adancime; -echipa care ataca urmareste sa castige timp, mai bine zis sa faca sa treaca timpul, mentinand astfel rezultatul care-i este favorabil; in astfel de situatii, echipa adversa se va grabi sa aplice forme mai agresive de aparare, usurand patrunderea spre poarta in faza de finalizare; -echipa care ataca este nevoita sa faca economie de energie, avand de luptat cu un adversar foarte bine pregatit din punct de vedere fizic, ale carui forte urmareste sa le diminueze prin activitatea din aparare la care-l sileste sa participe activ, datorita circulatiei intense a mingii; -jucatorii echipei sunt unilaterali pregatiti fizic si tehnico-tactic si inca in imposibilitatea de a aplica forma de atac in circulatie. In atacul pozitional se poate recunoaste cu usurinta sistemul de joc al echipei. In prima parte a atacului pozitional, jucatorii se deplaseaza pe posturile lor inainte, inapoi si lateral, in functie de nevoile de demarcaj, pasandu-si mingea unul la altul, cu circulatiile de minge cunoscute, fara intentia de a provoca prea repede o patrundere sau o situatie de aruncare la poarta. Pentru realizarea atacului pozitional este absolut necesar ca posturile echipei sa fie ocupate de jucatori cu calitati corespunzatoare. Privita in mare, activitatea atacantilor se rezuma la miscari de fentare, de pasare si de deplasare in zona de teren rezervata postului ocupat in echipa. Extremele pot schimba locul cu pivotul sau pivotii, provocand in acest fel noi dificultati de marcaj, deci de preluare si predare a atacantilor, ceea ce sporeste gradul de periculozitate.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
