1. Scurt istoric Kinetoteapia profilactica sau terapeutica are la baza gimnastica medicala si are o istorie de foarte multi ani. In Egipt, China, India se practica in cadrul medicinei empirice. In grecia antica de formuleaza primele principii ale unui tratamant, vestitul medic grec Hipocrate este considerat intemeietorul gimnasticii medicale. Romanii au preluat cultura grecilor si aduc primele "aparate fizice" in uz. Gimnastica era inclusa in cadrul medicinei. Mai tarziu isi vor aduce aportul: cehii, francezii, suedezii, germanii si nu in ultimul rand romanii. In tara noastra o contributie esentiala la la buna intelegere a rolului miscarii in general si a celei profilactice si terapeutice in special o au profesorul Moceanu, dr. Al Davila, Spiru Haret si ca intemeietor de scoala profesorul doctor docent Adrian N. Ionescu. Intoducerea termenului de kinetoterapie ii revine dr.C. Istrati (1850-1918). 2. Oportunitatea kinetoterapiei Pentru omul modern, viata nu este deloc deloc usoara. Incordarea fizica si nervoasa il face irascibil si dezagreabil in relatiile ce semenii. Devine mai in varsta, garbovit, adoarme in fata televizorului. Ori viata nu se da o singura data si trupul reprezinta casa sufletului? Scuze pentru nascociri sunt o sumedenie. Chiar si la persoanele cu patologie congenitala. Boala nu apare dintr-o data ea ne trimite semnale, numai sa-ti rezervi putin timp sa meditezi asupra lor. Te poti vindeca in 5 minute, dar zilnic sa-i dedici sanatatii aceste 5 minute. Este necesara o preocupare constanta pentru gasirea tuturor modalitatilor de crestere a eficientei, de optimizare atat in ceea ce priveste metodele si tehnicile folosite, cat si stabilirea obiectivelor si luarea decizilor in conformitate cu exigentele stiintifice, dar si nivelul posibilitatilor existent fiecaruia. Omul trebuie privit ca un tot unitar in relatie cu mediul sau social, varsta, sex, temperament, profesie si nivelul de cultura. Sunt precizari intenationale ale bolilor cronice: infirmitate, incapacitate, handicap. Evaluarea analitica a unei boli este influentata de 3 factori: 2.1. ereditatea; 2.2. stari patologice; 2.3.obisnuinta. Mai ales coloana vertebrala este supusa acestei influente numita "organul ascial" al corpului, ne confera simetria corpului. Este alcatuita din 33-34 vertebre, din suprafete articulare, discuri intrevertebrale si ligamente. Asupra ei actioneaza muschii si formatiunile nervoase. Coloana vertebrala se imparte in 4 regiuni distincte: - cervicala, - toracala, - lombara, - sacrococcigiana. Intre vertebre sunt o serie de articilatii: -ale fetei superioare si inferioare a vertebrei intre care se gaseste discul intervertebral cu inel fibros si nucleu pulpos; -ale apofizelor; -ale lamelor vertebrale -ale apofizelor spinoase si tranverse. Infatisarea exterioara a omului da indicii elevante asupra sanatatii sale. Atitudinea normala a corpului in actiunii statice si dinamice, pozitiile obisnuita, nefortata, formata in timpul cresterii si dezvoltarii sale, are o mare insemnatate pentru sanatatea omului, cat si din punct de vedere estetic. Organele interne trebuie sase gaseasca in pozitie corecta ca el sa se simnta bine. Atitudinea normala a corpului se formeaza incepand cu primulan al vietii, desigur este influentata si de factorul genetic. 3. Curburile coloanei vertebrale Corpul omenesc are tendinta de inclinare inainte. Coloana vertebrala prezinta o serie de curburi in plan sagital si care alterneaza coresponsandu-se una pe alta astfel: doua cu convexitatea anterioara numite lordoze (cervicala si lombara ) si doua cu convexitatea posterioara numite cifoze( dorsala si sacro-coccigiana) determinate de necesitati functionale. Curburile in plan frontal sunt numite si curburi scoliotice: una cervicala cu convexitatea la stanga, una dorsala cu convexitatea spre dreapta si una lombara cu convexitatea spre stanga. Curburile pot fi modificate prin adaptarea pozitilor stand, asezand si culcat.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
