- CAPITOLUL I - pag. 1 ETIMOLOGIE, DEFINITIE SI CONSIDERATII GENERALE - CAPITOLUL AL II - LEA - pag. 4 REGLAREA EFORTULUI FIZIC - CAPITOLUL AL III - LEA - pag. 5 TIPURI DE EFORT SPORTIV. CLASIFICARE - CAPITOLUL AL IV - LEA - pag. 7 INTENSITATEA EFORTULUI FIZIC - CAPITOLUL AL V - LEA - pag. 10 EFORTUL FIZIC - PARTICULARITATI BIOCHIMICE - CAPITOLUL AL VI - LEA - pag. 12 BAZELE FIZIOLOGICE ALE REFACERII - RESURSE BIBLIOGRAFICE - pag. 15
CAPITOLUL I ETIMOLOGIE, DEFINITIE SI CONSIDERATII GENERALE Dictionarul explicativ al limbii romane - ed. 1975 - defineste EFORTUL ca fiind incordarea voluntara a puterilor fizice sau psihice ale organismului in vederea realizarii unui randament superior celui obisnuit: STRADANIE, STRADUINTA Efortul (fr.effort = sfortare) este rezultatul multiplelor solicitari (musculare, cardio-respiratorii, endocrino-metabolice, psihice etc.) la care este supus organismul uman in timpul prestarii unor activitati de natura diferita. Definitia efortului fizic : ''Efortul reprezinta o conduita conativa de mobilizare, concentrare si accelerare a fortelor fizice si psihice in cadrul unui sistem de autoregla] constient si aconstient in vederea depasirii unui obstacol, a invingerii unei rezistente a mediului si a propriei persoane" Prin actiunea sa, efortul fizic, implica sistemul muscular, energetic, de transmitere si prelucrare a informatiei si determina un anumit grad de solicitare a organismului, solicitare care prin caracterul sau de stres, modifica nivelul homeostaziei , fixandu-1 pentru moment la un nivel superior. Efortul fizic reprezinta prin definitie o solicitare motrica cu caractere bine defi nite, in functie de parametrii lui De-a lungul timpului, multi autori au incercat sa formuleze definitii ale acestei notiuni. Astfel: E. Avramoff arata ca efortul fizic din antrenament se reduce la un proces de crestere a capacitatii de adaptare a organismului la actiunea stimulilor fizici . Altfel spus, antrenamentul fizic este o actiune constienta si metodica, avand drept scop punerea in valoare si cresterea posibilitatilor de adaptare a fiecarei functii a organismului. Hollman si Hettinger considera efortul ca o repetitie sistematica de actiuni motrice ce au ca obiectiv ameliorarea performantei fara modificari evidente. Demeter (1994) defineste antrenamentul fizic ca fiind un proces pedagogic complex, organizat pe o perioada lunga si finalizat prin atingerea maiestriei sportive maxime si mentinerea ei in timp. In stiinta sportului, din punct de vedere metodic, efortul este privit ca un proces de elaborare, de continua invatare, a carui forma de executie cuprinde un anumit numar de repetitii efectuate in diverse maniere. Este de remarcat dubla solicitare a organismului in efort: pe de o parte, solicitarea fizica, respectiv a sferei somatice si vegetative, iar pe de alta parte, solicitarea psihica emotionala implicata in efort. Astfel, organismul in efort se afla intr-o solicitare generalizata. Dragan (1994) arata ca metodica antrenamentului evolueaza necontenit, iar baza obiectiva a acestuia este suportul fiziologic. In conceptia lui, antrenamentul este privit ca un proces complex, multilateral, psiho-social, morfo-functional si metodico-pedagogic, care urmareste crearea unui individ cu un inalt nivel de sanogeneza, un grad superior de rezistenta la diversi factori ai mediului ambiant sau endogen, cu o mare capacitate de efort si un echilibru neuro-cortical si neuro-endocrino-vegetativ adecvat, toate materializate in posibilitatea obtinerii unor performante sportive deosebite . El enunta si cateva principii fiziologice ale antrenamentului, cum ar fi: accesibilitatea (capacitatea de a suporta un efort), multilateralitatea (dezvoltarea complexa, multilaterala a sportivului), individualizarea (corelarea activitatii cu varsta, sexul, antecedente heredo-colaterale si personale, stare de sanatate, capacitatea functionala), continuitatea (caracterul continuu al antrenamentului), gradarea efortului (cresterea progresiva a efortului), utilizarea eforturilor sustinute in antrenament (eforturi mari sunt mijloace eficace pentru cresterea eficientei functionale a organis mului, a stabilitatii mediului intern - homeostazia), alternarea efortului cu refacerea (efortul este partea ergotropa, refacerea fiind partea trofotropa). Din punct de vedere biologic, efortul fizic si in special cel sportiv este un stimul (excitant) biologic adecvat care obliga organismul sa raspunda prin manifestari electrice, mecanice, termice. Acest stimul, cand este bine dozat si administrat corespunzator particularitatilor individului, conduce la acumulari cantitative si calitative ce vizeaza obtinerea performantei maxime. Privit astfel, antrenamentul sportiv este alcatuit din incarcaturi care, prin volum, intensitate, densitate, complexitate, specificitate si tip,duc la adaptari functionale sau la realizarea unor obiective coordinative tehnico-tactice, in care sistemele supuse pregatirii sunt solicitate la limita adaptarii. D. Evulet-Colibaba si I. Bota (1997) impartasind acest punct de vedere spun ca efortul este rezultatul multiplelor solicitari (musculare, cardiorespiratorii, neuro-endocrino-metabolice, psihice etc.) la care este supus organismul uman in timpul prestarii unei activitati de natura diferita. Solicitarile (stimulii) sunt fenomene - cauza care provoaca fenomene - efect (reactiile organismului). Dragnea (1996) releva faptul ca antrenamentul sportiv este un proces de lunga durata, conceput ca un sistem motric - functional in vederea realizarii unei conduite performante in concurs. Aceasta conduita este rezultatul adaptarii superioare a organismului la eforturi fizice si psihice intense. Gh. Carstea (1999) considera antrenamentul ca pe un proces instructiv - educativ desfasurat sistematic si continuu, gradat, de adaptare a organismului uman la eforturile fizice si psihice intense, in scopul obtinerii de rezultate inalte intr-una din formele de practicare competitiva a exercitiilor fizice. In conceptia actuala, efortul fizic este definit ca fiind reprezentat prin totalitatea actelor motrice coordonate in vederea efectuarii unui lucru mecanic adecvat, ce are la baza transformarea optima a energiei chimice in energie mecanica - fenomen ce se intalneste numai in sistemele biologice contractile. Pentru antrenamentul sportiv si pentru competitie, efortul reprezinta un proces de mobilizare a resurselor fizice si psihice necesare invingerii solicitarilor produse de travaliul din sedinta de antrenament sau din concurs, in vederea exprimarii la parametrii superiori a capacitatii motrice a sportivului.
- P. Popescu-Neveanu, Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti,1978. - Bota, C., Fiziologia efortului fizic si sportului, Editura ANEFS, 1993, (p. 133-284). - Avramoff, E., Probleme de fiziologie a antrenamentului ANEFS, Bucuresti, 1980 - Demeter, A., Fiziologia efortului sportiv in ,,Medicina sportiva aplicata'. Editura Editis.Bucuresti, 1994. - Dragnea, A., Antrenamentul sportiv. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996 - Dragnea, A., Silvia Mate-Teodorescu, Teoria Sportului.Editura FEST, Bucuresti,2002 - Carstea, Gh., Educatia fizica, fundamente teoretice si metodice. Casa de Editura Petru Maior, 1999. - Bota, C., Prodescu. B., Fiziologia educatiei fizice si sportului, Ergofiziologia, Editura Antim Ivireanu, 1997. - Demeter, A., Georgescu M., Investigatia sistemului neuromuscular in: "Elemente de investigatie in medicina sportiva'. Bucuresti, Editura Stadion, 1970 - Avramoff, E., Probleme de fiziologie ale efortului ciclic, Editura Stadion. 1974. - Neacsu, C.. Organismul uman ca sistem integral in ,.Cronobiologia si medicina'. Editura Medicala, Bucuresti, 1986 - Nenciu, G.,Sistemul neuromuscular si efortul fizic, editia 1-a, Editura ANEFS,1999. - Demeter, A., Fiziologia efortului sportiv in ..Medicina sportiva aplicata'. Editura Editis.Bucuresti, 1994.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).