Caracteristicile Motricității pe Diferite Etape de Vârstă

Motricitatea Copiilor Sugari

Dezvoltarea morfologică şi funcţională a noului născut influenţează nemijlocit activitatea motrică.

Sistemul nervos slab dezvoltat, capacitatea senzorială redusă influenţează mişcările copilului, care au un caracter reflex, sunt grosiere, reacţiile au un caracter primar.

Consumul energetic la această vârstă este mare, determinând apariţia timpurie a oboselii.

Formele de deplasare sunt diverse: rularea din decubit dorsal în decubit ventral, târârea prin mişcări coordonate instinctiv, patrupedia, ridicare în stând susţinut.

Se întăreşte treptat musculatura, acest lucru permiţând menţinerea poziţiei bipede, poziţie care determină lărgirea câmpului vizual şi implicit dezvoltarea intelectuală.

Dintre aptitudinile care se dezvoltă la această vârstă este echilibrul, corelat cu activitatea posturală, fiind un factor al reglării tonusului muscular şi al structurii spaţiale. Evaluarea acestuia, atât forma statică cât şi cea dinamică este greu de realizat, neexistând teste specifice.

Mişcările încep să se perfecţioneze în momentul în care copilul începe să stea aşezat în mod confortabil, începe să se ţină de pătuţ, se ridică şi începe să facă paşi.

Motricitatea Copiilor De Vârstă Ante Preşcolară(1-3 Ani)

Relaţiile copilului cu mediul se complică, el ajungând în relaţie atât cu diferite persoane cât şi cu diferite persoane.

Dezvoltarea locomoţiei îi dă posibilitatea de a acţiona cu obiectele.

Dezvoltarea limbajului îi permite comunicarea cu cei din jurul său şi automat să asimileze noi cunoştinţe.

Se dezvoltă activ emisferele cerebrale, fapt ce influenţează pozitiv procesele de învăţare şi adaptare la mediu.

Bloom consideră că până la trei ani omul achiziţionează 60% din experienţa fundamentală de viaţă.

Deprinderea motrică care marchează debutul acestei perioade este mersul, care la un an este nesigur, sincronizarea temporală a grupelor musculare nu este corectă.

Alergarea, deprindere motrică cu pondere mare la această vârstă. Între 15-18 luni apar primele încercări de alergare, viteza crescând treptat, creşte şi amplitudinea fuleului, mişcarea braţelor, dispar oscilaţiile laterale ale corpului.

Aruncarea, deprindere ce solicită coordonare la nivelul diferitelor segmente.

Săritura, la vârsta de un an şi jumătate apar primele faze de săltare, succesiuni de impulsii pe două picioare. La trei ani copilul poate să sară, desprinderea fiind încă nesigură.

Lovirea mingii cu piciorul, acţiune motrică realizată la început din stând şi apoi din deplasare.

Căţărarea este o deprindere aplicativă, specifică vârstei, contribuie la dezvoltarea capacităţii coordinative, a supleţei. Variante de căţărare: pe scăunel,pe ladă, pe scară.

Trebuie remarcat rolul jocului în întreaga activitate a copilului. Jocul de manipulare, jocul cu adultul sau cu persoane imaginare ocupă circa 90% din timp (U.Şchiopu).

Motricitatea în Perioda Preşcolară(3-67 Ani)

În învăţământul pre primar sunt cuprinşi copiii cu vârste între 3-6/7 ani, perioadă denumită şi “ vârsta de aur “ a copilăriei.

Reperele psihologice fundamentale care conturează această perioadă sunt:

1. activitatea de bază, reprezentă de joc;

2. tipul relaţiilor ce se stabilesc între indivizi;

Etapa celei de a doua copilării se subdivizează în:

- Etapa preşcolarului mic ( 3-4 ani);

- Etapa preşcolarului mijlociu ( 4 ani);

- Etapa preşcolarului mare ( 5-6 ani);

Dezvoltare morfo-funcţională

- are loc o creştere a dimensiunilor lor antropometrice:

- greutatea creşte de la 14 kg. la 22 kg.;

- înălţimea creşte de la 0,92 cm. la 116/117 cm.;

- continuă procesul de osificare; la sfârşitul perioadei apare dentiţia definitivă;

- dezvoltarea musculară este alertă, se modifică consistenţa muşchilor;

- mucoasele rinofaringiene sunt sensibile, ceea ce determină un teren fertil pentru afecţiuni bronho-pulmonare;

- respiraţia are un caracter superficial determinând o rezistenţă scăzută la efort; FR. la 3 ani este de 30 respir./ min., la 5 ani - 26-28 respir./min, la 6 ani- 27 respir./min; efortul are un mare rol în dezvoltarea capacităţii respiratorii prin dezvoltarea musculaturii toracice, a celei intercostale, creşterea actului respirator;

- FC. la copiii de 3-6 ani este între 100-110 pul./min.;

- se continuă dezvoltarea sistemului nervos central, atât din punct de vedere funcţional cât şi structural; asimetria cerebrală se accentuează;

- după 5 ani, se consolidează inhibiţia din care cauză preşcolarul îşi controlează mai bine reacţiile impulsive;

- este perioada în care predomină acţiunea unor glande ca: timusul şi tiroida; epifiza şi hipofiza;