Alpinism

Cuprins referat Cum descarc?

I. Introducere 2
Scurt istoric al alpinismului in Romania 3
II. CADRUL GEOGRAFIC 5
Trasee Muntii Retezat 7
III. Concluzii 8
IV. Bibliografie 9

Extras din referat Cum descarc?

I. Introducere
Alpinismul, in acceptiunea cea mai larga a cuvantului, desemneaza orice activitate recreativa sau sportiva care are ca scop ascensiunea in munti. Termenul initial vine de la ascensiuni in muntii Alpi (alpi+nism). Ulterior, pe masura evolutiei activitatii, termenul "alpinism" s-a nuantat doar pe intinerarii greu accesibile, ce necesita tehnica, echipament si experienta corespunzatoare.
Alpinismul implica, in majoritatea cazurilor, asumarea unei doze mai mici sau mai mari de risc, datorita naturii traseelor care pot fi deseori - combinatie de pasaje de stanca, zapada sau gheata, cu factorii de risc implicati. Acestora li se adauga, in unele cazuri, dificultatile pe care le ridica accesul la traseul propriu-zis, gasirea liniei acestuia, durata ascensiunii, schimbarile de vreme, etc.
Alpinismul imbraca mai multe forme care sunt, mai mult sau mai putin, dictate de natura traseelor parcurse, maniera in care se face ascensiunea si tehnicile puse in joc.
Se disting astfel:
- alpinism clasic (vai, creste, brane pana la gradul 3A)
- alpinismul tehnic (sinonim: catarare alpina) 
- catararea ,,big-wall" (pe pereti de stanca foarte mari)
- catararea pe gheata/mixt
- catararea libera (sinonim: escalada) 
- bouldering-ul (catararea libera la mica inaltime, fara coarda)
- buildering-ul (catararea libera pe cladiri urbane inalte)
De asemenea, in functie de stil se pot distinge:
- catararea libera
- catararea artificiala (sinonim: mecanica)
- catararea solitara (sinonim: solo. Singur dar cu aut- asigurare)
- catararea sol- integral (Singur si fara coarda)
- catararea "la vedere"
- catararea "dupa lucru"
Pentru fiecare dintre acestea exista combinatii si nuantari, cele de mai sus fiind doar - sumarizare a celor mai importante delimitari in cadrul generic al alpinismului.
Scurt istoric al alpinismului in Romania
Istoria alpinismului romanesc incepe cu - ,,lovitura de tun", la 12 iunie 1855: prima ascensiune a muntelui Munch, 4099 m, din Alpii Bernezi, realizata de Dora d'Istria -- Elena Ghica -- in compania ghizilor din Grindehvald, care-i inmineaza cu aceasta ocazie - prea frumoasa diploma. Premiera a fost contestata, ca atitea altele, de ghidul Cristian Almer, care realizeaza escalada cu doi ani mai tirziu impreuna cu medicul vienez dr. S. Porges. Nu avem insa motive sa ne indoim de succesul tinerei polisportive romance, deprinsa inca de mica cu sporturile in aer liber. Momentul Elena Ghica a fost un fenomen izolat, dar cu atit mai remarcabil.
Un alt moment demn de consemnat, primul roman care a urcat pe Mont Blanc, la 2 octombrie 1877, a fost Radu Porumbarii.
Emil Terschak, de fel din Transilvania, cunoaste in amanuntime toate traseele clasice din Dolomiti si scoate in anul 1900 una din primele calauze ale acestor munti, in care toate traseele cunoscute pina atunci sint admirabil descrise si reprezentate grafic. In perioada anilor 19CO--1912, Theodor Rosetti-Solescu cunoaste traseele de stinca din Wilder Kaiser/Alpi si invata tehnica de folosire a corzii, pe care mai tirziu - aplica in Carpati.
Pe - baza larga, alpinismul romanesc s-a nascut si s-a dezvoltat in Carpati. Carpatii Sud-Estici de pe teritoriul Romaniei se caracterizeaza, din punctul de vedere al alpinistilor, prin inaltimea maxima de 2 543 m si prin forme de relief care permit cu usurinta accesul tuturor virfurilor. Pasunile alpine, care acopera chiar si cele mai inalte virfuri, au atras din timpuri str&# 858e421i 259;vechi pastorii, care si-au dus vara oile la pascut pe cele mai inalte culmi.
Exceptie au facut doar unele zone de abrupt, improprii sau chiar inaccesibile pentru oi. In schimb, aceste zone au devenit un refugiu pentru caprele negre si in consecinta au atras atentia vinatorilor, care le-au cercetat in amanuntime, cunoscind toate vaile de abrupt si brinele. Printre primii cunoscatori ai muntilor trebuie citati calugarii si sihastrii, chiar inaintea vinatorilor de capre, in special cei din Bucegi si Ceahlau. Calugarii care au intemeiat schitul de la pestera Ialomitei, odata cu manastirea Sinaia la 1695, au escaladat, intre altele, Valea Horoabei inca inainte de 1840, in cautarea unei iesiri a pesterii pe versantul opus al muntelui Batrina, iesire de a carei existenta erau convinsi.
- alta categorie de precursori ai drumetilor si alpinistilor au fost taranii si negustorii, care treceau muntii dintr-- parte in alta, mentinind neintrerupta legatura dintre cele trei principate romane de-a lungul timpurilor. Se pare ca din aceasta ultima categorie de munteni s-au recrutat primele calauze care au condus pionierii drumetiei montane, acei tarani din Comarnic/Prahova de care pomenesc Mihai Haret si Nestor Ureche si care au condus pe ,,bucegistii" de acum 150 de ani! si, bineinteles, nu trebuie uitati militarii, atit cei ce pazeau granitele cit si cei ce au facut Drimele ridicari geodezice din zonele montane.
Primele trasee alpine din Carpati parcurse de alpinisti pentru placerea cataratului au fost desigur crestele secundare nordice ale Fagarasului. Creasta Arpaselului nu a fost parcursa de alpinisti decit in 1912.
In Piatra Craiului erau cunoscute creasta principala, padinele versantului vestic si brinele. S-a deschis traseul Westwand -- drumul lui Deubel (,,La Lanturi").
In Bucegi, intre 1900--1916 se cunosteau urmatoarele vai de abrupt: Seaca din Jepi, Seaca din Caraiman, Valea Alba, Galbinele, Malinului, Verde, Seaca din Costila, Tapului, Urzicii, Morarului.
Perioada de la 1895--1924 este admirabil zugravita de Bucura Dumbrava, neobosita drumeata si alpinista din Carpati, in ,,Cartea Muntilor".
Primul razboi mondial marcheaza sfirsitul unei etape nu numai in istoria universala dar si in alpinism.
Dupa razboi, se reia activitatea.

Fisiere in arhiva (1):

 Alpinism.doc