Zonele de Liber Schimb

Procesul de integrare economică internațională a determinat formarea unor noi centre de putere economică care exercita o influență tot mai mare asupra raportului de forță din lumea contemporană. La etapa actuală exista căteva centre integraționiste de putere economică care influențează real asupra tuturor regiunilor si economiilor țărilor lumii. Aceste grupuri de state s-au unit în dependență de mai multe criterii: situația geografică, nivelul de dezvoltare economic, interese comune, resurse naturale, etc. O forma a integrarii economice internaționale este reprezentată de Zona de liber schimb.

Zona de comerţ liber – țările participante la această formă hotărăsc desfiinţarea barierilor comerciale de ordin tarifar şi netarifar în schimburile dintre ele prin acordarea reciprocă de preferinţe; faţă de ţările din afara zonei respective, fiecare adoptă o politică comercială proprie.

Asociaţia Europeană a Liberului Schimb(AELS) - organizaţie economică internaţională cu caracter regional, înfiinţată la data de 3 mai 1960 prin Convenţia de la Stockholm din 4 ianuarie 1960 printr-un acord european de liber – schimb, ca reacţie la constituirea Comunităţii Economice Europene (CEE). Prin convenţia AELS, statele semnatare au stabilit o zonă de liber – schimb pentru comerţul mărfurilor, convenţia fiind completată ulterior printr-un acord de integrare economică pentru sectorul de servicii. Spre deosebire de UE, AELS nu este o uniune vamală, ceea ce înseamnă că fiecare stat membru AELS poate stabili în principiu liber taxele vamale şi politica comercială externă privind statele terţe, adică ţările non-AELS.

Iniţiativa crearii AELS a revenit Marii Britanii, ale cărei interese au determinat-o să respingă iniţial ideea participării la CEE. Tratatul de cosntituire a AELS s-a semnat la Stockholm în ianuarie 1960 de către următoarele şapte ţări: Marea Britanie, Suedia, Norvegia, Danemarca, Elvetia, Austria si Portugalia, acestea reprezentînd o piaţă de peste 90 milioane de locuitori, şi a intrat în vigoare în cursul anului 1960. Membrii actuali ai acestei organizaţiiinternaţionale sunt: Islanda, Liechtnstein, Norvegia si Elveţia.

Principalele prevederi ale Tratatului de la Stockholm erau urmatoarele:

a) desfiinţarea treptata, pînă la 1 ianuarie 1970, a taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative la importul de produse industriale în relaţiile comerciale dintre ţările membre; de asemenea s-a prevăzut că dezarmarea vamală şi înlăturarea restricţiilor cantitative să nu se extindă şi asupra produselor agriculturii si pisciculturii;

b) în relaţiile comerciale cu terţii s-a prevazut că ţările membre să desfăşoare o politică comercială independentă.

c) tratatul prevedea şi infiinţarea unor organe de conducere care să vegheze la aplicarea în practică a prevederilor lui, organe care nu au un caracter supranaţional (Consiliul Ministerial, Comitetul delegaţiilor permanenţi, Comitetele permanente ale AELS, Secretariatul AELS).

La 31 decembrie 1966 au fost complet desfiinţate taxele vamale de import la produsele industriale în relaţiile comerciale reciproce, adică cu trei ani mai devreme faţă de prevederile tratatului.

Ulterior, Convenţia de la Stockholm a fost înlocuită de Convenţia de la Vaduz.

Acordul Central European al Comerțului Liber - CEFTA (Central European Free Trade Agreement) este un acord comercial de liber schimb a mărfurilor care a luat ființă la 21 decembrie 1992 la Cracovia, membrii fondatori fiind Polonia, Cehoslovacia și Ungaria. Scopul acestei uniuni a fost adaptarea economiilor statelor membre la o piața comunitară lipsită de taxe vamale și un exercițiu de preaderare la Uniunea Europeană.

Ceea ce le-a unit încă de la început pe aceste ţări a fost dorinţa comună de a adera cât mai rapid la U.E., şi speranţa că prin valenţele CEFTA se grăbeşte îndeplinirea cerinţelor acestui demers.

Romania a aderat la Acordul Central European de Comert Liber în 1997.

Creata cu scopul de a pregati tarile candidate pentru aderarea la Uniunea Europeana, in mod deosebit prin formarea unei de zone de comert liber intre tarile asociate la UE, membre ale OMC, CEFTA si-a definit 3 obiective:

1) promovarea, prin expansiunea comertului, a dezvoltarii armonioase a relatiilor economice dintre statele membre;

2) asigurarea condiţiilor de concurenta loiala intre parti;

3) contributie la dezvoltarea comertului mondial, prin inlaturarea barierelor in calea comertului

CEFTA nu are un secretariat comun sau sediu central. Deciziile comune sunt adoptate în cadrul Comitetului mixt prin consens, ai căror membri sunt miniştrii ţărilor CEFTA responsabil cu relatiile economice externe. Acesta se întruneşte în sesiune ordinară anuală şi în sesiuni extraordinare (dacă este cazul).

Acordul privind formare organizației internaționale N.A.F.T.A. - Acordul Nord American de Comerț Liber (North American Free Trade Agreement) a fost semnat la 17 decembrie 1992 între SUA, Canada și Mexic. NAFTA acoperă o piață de 375 milioane de consumatori, cu perspectiva extinderii și mai spre sudul continentului american, și o suprafață de 21,3 milioane km². Scopul acestui acord este liberalizarea în 10 ani a comerțului cu produse și servicii, prin eliminarea barierelor tarifare și netarifare între părți și prin liberalizarea investițiilor intra-zonale.

Principalele direcții de activitate NAFTA:

• Comerțul cu bunuri și materiale;

• Comerț cu servicii;

• Investiții directe de capital liberaliuzate.

Principalele obiective NAFTA:

- Liberalizarea comerțului și facilitarea investițiilor externe-directe pe continentul Nord-Amercan

- Eliminarea tuturor barierelor comerciale asupra produselor industriale și agricole

- Promovarea competiției loiale

- Sectoarele relevante: automobilele, piese auto și texile

- Stabilirea strategiei pentru dezvoltarea cooperării trilaterale în regiune.