William Edwards Deming

„W. E. Deming este cel ce i-a învăţat

pe japonezii din urmă cu 50 de ani

să devină japonezii de azi”

I. C. Bacivarof

1. Viaţa lui William Edwards Deming

William Edwards Deming s-a născut la 14 octombrie 1900 în localitatea Sioux City, un oraş mic din centrul Statelor Unite, în familia lui William Albert Deming şi Pluma Irene Edwards. Fratele lui Robert Edwards s-a născut la 11 mai 1902, iar sora lui Elizabeth Marie s-a născută la 21 ianuarie 1909. În 1904 ei au plecat la ferma bunicului său din Polk City, iar în 1907 s-au mutat în Wyoming, aici au trait pînă cînd şi-au construit propria lor casă.

Părinţii lui au avut o educaţie foarte bună, această educaţie a încercat să le-o ofere şi copiilor lor. Mama sa Pluma a studiat muzica în San Francisco, iar tatăl său, William Albert a studiat matematica şi dreptul. Tînărul Deming a învăţat la şcoala din Powell şi totodată a lucrat pentru a-şi ajuta familia sa, care ducea lipsă de bani.

La colegiu, profesorul său de matematică îl încuraja să-şi continuie studiile în ciuda faptului că părinţii săi nu aveau suficiente resurse pentru aceasta.

În 1917 se înscrie la Universitatea din Wyoming la inginerie electrică, care a absolvito în 1921. În 1925 primeşte diploma de magistru în ştiinţe de la Universitatea din Colorado şi în 1928 el obţine diploma de doctor la Universitatea Yale, ambele au în domeniul matematicii şi a fizicii matematice.

I s-a propus să rămînă în continuare la Universitate, însă el ales să activeze în calitate de cercetător într-un laborator al Ministerului Agriculturii. Deming a lucrat ca fizician matematician la Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite (1927-39), şi a fost un consilier statistic pentru Census Bureau SUA (1939-45). El a fost profesor de statistica la Universitatea din New York (1946-1993), şi pe lîngă aceasta el a predat la Universitatea Columbia (1988-1993). De asemenea, el a fost consultant pentru mediul de afaceri privat.

În 1922 Dr. Deming s-a căsătorit cu Agnes Bell în Wyoming. Ei au avut o fetiţă Dorethy, care a murit în 1984. În 1930 îi moare soţia. Mai tîrziu, în 1932 se recăsătoreşte cu Lola Elizabeth Shupe , cu care a avut încă două fete, Diana şi Linda.

Domnul şi doamna Deming au trăit în Washington tot restul vieţii. Doamna Deming a murit la 25 iunie 1986, înconjurată de oamenii dragi.

William Edwards Deming a murit la 20 decembrie 1993, la Washington în casa sa, în acelaşi an în care înfiinţase în localitatea Potomac din statul Maryland “Institutul DEMING”.

2. Activitatea Dr. Deming

William Edwards Deming este unul dintre cei mai renumiţi precursori ai managementului calităţii. El a influenţat foarte mult asupra refacerii şi renaşterii Japoniei şi SUA după cel de-al doilea război mondial. Există multe motive pentru care Deming este considerat „mentorul calităţii”, unul dintre care este vîrsta – el a trăit mai mult de 90 de ani, dar principalul motiv este importanţa rezultatelor activităţii sale.

După primirea diplomei de doctor în fizică W. E. Deming a lucrat mulţi ani în Departamentul de Agricultură şi Biroului de recensămînt al Statelor Unite specializat în metodele de prelevare de probe statistice. După 16 ani de lucru în aceste departamente, în 1943, el a publicat o carte despre prelucrarea statistică a datelor.

Secretul ascensiunii şi succesului lui Deming nu trebuie căutat în SUA, ci în Japonia. Drumul lui W. E. Deming spre succes este strîns legat cu dezvoltarea calităţii în industria niponă, de care, după cum se consideră este anume el răspunzător. La sfîrşitul anilor 40 deming i-a nvăţat pe japonezi metodele statistice. Înainte de sfîrştul celui de-al doilea război mondial controlul statistic al calităţii era folosit în Japonia foarte puţin. Aceste metode au fost introduse în anii 1946-50 şi sunt legate de numele lui Deming. În 1948 în cadrul Uniunii Oamenilor de Ştiinţă şi Inginerilor din Japonia (Union of Japanese Scienticts and Engineers – JUSE) a fost organizat Grupul de studiu privind Controlul Calităţii (Quality Control Research Group). Această grupă era formată din inginerii companiilor industriale, angajaţi guvernamentali şi profesori universitari în domeniul ingineriei şi statisticii. În 1949 Uniunea Oamenilor de Ştiinţă şi Inginerilor din Japonia a organizat conferinţe (de tipul "all day long" - care dureaza o zi intreaga) privind controlul calităţii, care se desfăşurau periodic. În 1950 a fost invitat şi Deming să ofere timp de opt zile lecţii despre controlul calităţii în cadrul acestui seminar, apoi în 1951 şi 1952.

După cum arată mai tarziu însuşi Deming (în "My view of Quality Control in Japan", publicat în 1975 în Reports of Stat. Appl. Res. Juse, Tokyo), el a fost invitat din iniţiativa Uniunii Oamenilor de Ştiinţă şi a Inginerilor Japonezi (JUSE, infiinţată în 1946), o asociaţie profesională privată al cărei scop principal era formarea unei gîndiri statistice la practicienii din industrie, cu scopul ridicării calităţii produselor japoneze, calitate care în perioada interbelica nu avea o faima prea bună. Deming însuşi menţionează că organizarea turneului de conferinţe a fost fără cusur, că statul japonez nu a fost în nici un fel implicat - astfel evitîndu-se eventualele bariere birocratice - iar cursanţii au venit de bună voie, nu ca rod al unor mobilizări obligatorii sau "sarcini de partid".

În prima sa conferinţă, Deming a pus accentul pe filozofia calităţii şi pe clarificarea rolului metodelor statistice în controlul calităţii. El a introdus noţiunea de "ciclu de prioectare al produsului" (product design cycle) diferit de managementul procesului - cunoscut mai tîrziu sub denumirea de ciclu de tip PDCA (proiecteaza-realizeaza-verifica-actioneaza).

Deming a pus în evidenţă cinci puncte esenţiale ale acestei activităţi:

1. Proiectarea produsului pe baza unor modele adecvate;

2. Realizarea acestuia şsi testarea sa atît în laborator cît şi în linia de fabricaţie;

3. "Aruncarea" produsului pe piaţă ;

4. Testarea acestuia la beneficiar iar cu ajutorul unor cercetari de marketing depistarea opiniei utilizatorilor despre produs, dar şi a faptului că "neutilizatorii" acelui produs nu le-au cumpărat;