Utilizarea monedei euro pe piața monetară internațională

Introducerea monedei unice euro – mai întâi ca „monedă scripturală” în 1999 şi mai târziu sub forma bancnotelor şi monedelor fizice, în 2002 – reprezintă una dintre realizările majore ale Uniunii Europene. Bancnotele şi monedele euro fac, în prezent, parte integrantă din viaţa cetăţenilor şi constituie o realitate comercială.

Realizarea monedei euro a necesitat ani de planuri şi pregătiri pentru a se găsi un echilibru între aspectul estetic, dimensiunile practice şi elementele de securitate. Din acest proces au rezultat cele şapte bancnote şi opt monede care au fost puse în

circulaţie în ianuarie 2002.

Bancnotele au acelaşi desen în toate ţările din zona euro. Monedele au un desen comun pe o faţă şi un desen specific fiecărui stat pe cealaltă.

Banca Centrală Europeană (BCE) are dreptul exclusiv de a autoriza emisia de bancnote euro de către băncile naţionale ale ţărilor din zona euro. Responsabilitatea privind producerea şi punerea lor în circulaţie revine băncilor naţionale . Volumul de monede emise de către statele membre din zona euro este aprobat anual de către BCE, iar monetăriile naţionale sunt însărcinate cu producerea acestora.

Utilizarea monedei euro pe piaţa monetară internaţională

Pe lîngă faptul că serveşte drept monedă a zonei euro, moneda unică europeană are o prezenţă internaţională puternică.

Monedele sunt mijloacele prin care bogăţia este stocată, protejată şi schimbată între ţări, organizaţii şi indivizi. O monedă mondială, cum este euro, îndeplineşte această funcţie la scară mondială. De la introducerea sa în 1999, moneda euro s-a afirmat în mod ferm ca o monedă internaţională majoră, a doua după dolarul american.

În interiorul zonei euro, moneda unică, euro, reprezintă mijlocul prin care guvernele, întreprinderile şi persoanele fizice efectuează şi încasează plăţi pentru bunuri şi servicii. Ea este folosită, de asemenea, pentru a stoca şi crea bogăţie pentru viitor sub forma economiilor şi a investiţiilor. Dimensiunile, stabilitatea şi puterea economiei zonei euro – a doua ca mărime pe plan mondial după Statele Unite – contribuie la creşterea atractivităţii monedei unice şi în afara frontierelor zonei euro.

Sectoarele publice şi private din ţări terţe primesc şi folosesc moneda euro în scopuri diverse, inclusiv ca monedă de schimb şi de rezervă. Din acest motiv, în prezent, euro este a doua monedă internaţională ca importanţă după dolarul american.

Euro este moneda unică adoptată (până în acest moment) de 16 state membre ale Uniunii Europene care, împreună, formează zona euro. Introducerea monedei euro în 1999 a reprezentat un pas important pentru integrarea europeană. A fost, de altfel, şi unul dintre succesele sale majore: aproximativ 329 milioane de cetăţeni europeni folosesc moneda unică şi se bucură de avantaje care se vor extinde pe măsură ce şi alte ţări vor adopta moneda euro.

În momentul lansării, la 1 ianuarie 1999, euro a devenit noua monedă oficială a 11 state membre, înlocuind, în două etape, vechile monede naţionale – precum marca germană şi francul francez. La început, euro a fost introdus ca monedă virtuală pentru efectuarea de operaţiuni de plată care nu implicau bancnote şi monede, precum şi în scopuri contabile, în timp ce vechile monede, considerate subunităţi ale euro, continuau să fie folosite pentru efectuarea de plăţi în numerar. Ulterior, la 1 ianuarie 2002, euro a fost introdus sub formă de bancnote şi monede.

Euro nu este moneda tuturor statelor membre. Două ţări (Danemarca şi Regatul Unit) au optat pentru clauza de neparticipare prevăzută în Tratat, iar restul (majoritatea noilor state membre şi Suedia) nu au îndeplinit criteriile stabilite în vederea adoptării monedei unice. În momentul în care le vor îndeplini, monedele lor naţionale vor fi înlocuite de euro.

Statele mici, respectiv Principatul Monaco, San Marino şi Cetatea Vaticanului folosesc, de asemenea Principatul Monaco, San Marino şi Cetatea Vaticanului folosesc, de asemenea, moneda euro, în baza unui acord formal încheiat cu Comunitatea Europeană. Andora, Muntenegru şi Kosovo utilizează şi ele moneda euro, dar fără să fi încheiat un acord formal.