1. Definitie, categorii de tranzactii bursiere Bursa este o componenta principala a pietei financiare secundara, este o piata organizata, publica avand menirea de a fi un loc al tranzactiilor pentru vanzarea si cumpararea de valori mobiliare (actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur, valute, optiuni sau indici bursieri). Pe piata bursiera au loc numeroase tranzactii bursiere. Definirea tranzactiilor bursiere se inscrie intr-una din urmatoarele orientari: a) conceptia prohibitiva, considera operatiuni de bursa contractele ce sunt incheiate in incinta bursei in timpul sedintelor oficiale, de catre intermediarii autorizati (agentii de bursa) si in conformitate cu regulamentul si cerintele bursiere; b) conceptia restrictiva largeste sfera de cuprindere a tranzactiilor de bursa, incluzand si operatiunile incheiate in afara bursei, dar cu conditia ca acestea sa fie realizate intre membrii bursei si prin intermediul agentilor de bursa recunoscuti; c) conceptia libera care defineste tranzactia bursiera orice afacere incheiata, fie in bursa, fie in afara acesteia, de catre persoane abilitate, cu conditia de a inregistra operatiunea la bursa. In conditia extinderii si diversificarii pietei bursiere in ultimele decenii, conceptia care se impune este cea libera. Deci, tranzactii bursiere sunt toate contractele de vanzare/ cumparare de titluri si alte active financiare, incheiate pe piata secundara, indiferent daca este vorba de bursa propriu-zisa sau de pietele interdealeri. In ceea ce priveste tranzactiile cu titluri financiare primare - actiuni, obligatiuni - se disting operatiunile specifice pe pietele de tip american si cele de la bursele de tip european. In primul caz, tranzactiile bursiere pot fi: - pe bani gheata (for cash), atunci cand investitorii trebuie sa acopere integral, cu fonduri banesti, contravaloarea titlurilor financiare cumparate; - "in marfa", atunci cand investitorii primesc din partea societatii de bursa (brokerului) cu care lucreaza un credit pentru incheierea si executarea contractului de bursa. In ceeea ce priveste momentul executarii cotractului in principalele centre bursiere se practica urmatoarele tipuri de tranzactii: - cu lichidare imediata, cand predarea/ plata titlurilor are loc chiar in ziua incheierii contractului de bursa; - cu lichidare normala, predarea/ plata titlurilor se face intr-un anumit numar de zile de bursa din momentul incheierii contractului (de exemplu la Bursa de Valori de la New York-new York Stock Exchange sau NYSE termenul este de 5 zile); - cu lichidare pe baza de aranjament special, predarea/ plata poate fi facuta la o scadenta lasata la obtiunea vanzatorului, dar nu mai tarziu de un numar de zile (de exemplu la NYSE termenul maxim este de 60 zile iar la Tokyo de 19 zile); - cu lichidare "la emisiune", utilizata pentru titlurile care poarta o data fixa de emisiune, dar inca n-au fost emise. La bursele europene se practica urmatoarele tipuri de tranzactii: - la vedere, executarea contractului (livrarea titlurilor/ plata pretului) are loc imediat; - la termen sau "cu reglementare lunara", sunt contractele care se incheie la bursa la un moment dat, urmand sa fie executate la o data fixa, numita ziua lichidarii, intr-una din lunile urmatoare; - operatiuni conditionate, contractul se executa la termen, dar, spre deosebire de cele reglementate lunar, permit cumparatorului sa aleaga intre doua posibilitati: executarea contractului sau abandonarea acestuia prin plata unei prime catre vanzator. Un rol deosebit pe pietele bursiere au capatat in ultimile doua decenii operatiunile cu titluri financiare derivate, respectiv contractele futures si cu optiuni pe instrumente financiare. Pietele financiare futures s-au format prin extinderea principiilor ce guverneaza activitatea pietelor viitoare pentru marfuri, la valute sau diferite titluri financiare (bonuri de tezaur, obligatiuni). In esenta, operatiunea futures consta in asumarea prin contract de catre participanti a obligatiei de a cumpara sau vinde o suma in valuta sau titluri financiare la o data viitoare, pretul fiind stabilit in momentul incheierii contractului; obiectivul principal al contractului nu este primirea sau livrarea efectiva a valutei sau hartiilor de valoare, ci obtinerea unei diferente favorabile la cursul de schimb sau la dobanda, intre ziua incheierii contractului si scadenta acestuia. Daca avem in vedere scopul efectuarilor, operatiunile de baza pot fi clasificate dupa cum urmeaza: a) operatiuni speculative, prin care se urmareste obtinerea unui profit din diferenta de cursuri intre momentul incheierii si momentul lichidarii operatiunii. Principiul director in aceste operatiuni este cel al oricarei afaceri: "cumpara mai ieftin decat vinzi." b) operatiuni de arbitraj, prin care se urmareste obtinerea unui castig din diferenta de cursuri, fara ca, practic jucatorul sa-si asume riscul pietei. De exemplu, se cumpara un titlu pe o piata, unde acesta este mai ieftin si se revinde concomitent pe alta piata, unde titlul este mai scump, incasandu-se diferenta de pret. c) operatiuni de acoperire, prin care cel care le realizeaza doreste sa se acopere impotriva riscului de pret, urmarind in principiu conservarea valorii activelor sale in conditiile unei piete instabile si nu obtinerea unui profit. d) operatiuni cu caracter tehnic, sunt efectuate de agentii de bursa pentru mentinerea echilibrului si stabilitatii pietei. Cei care fac astfel de operatiuni joaca rolul de "creatori de piata", respectiv cumpara cand oferta este excedenta, urmarind obtinerea unui profit din diferenta de preturi, ei actioneaza implicit in sensul echilibrarii pietei.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).