Terorismul internațional prin prisma globalizării

Nu există o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată, şi probabil nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societaţi. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc. Conform enciclopediei Wikipedia Globalizarea este termenul întrebuinţat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului.

Daca in secolele anterioare, cursul istoriei era determinat in mare proportie de evenimentele ce aveau loc in anumite regiuni ale lumii, astazi, in secolul XXI, viitorul omenirii se naste si se modeleaza in cele mai diverse si de neimaginat zone. Aceasta datorita unei retele de determinari si influentari aflata intr-o continua extindere. Globalizarea nu lasa prea multe sanse statelor de a trai izolat. Evolutiile dintr-o zona a lumii au un impact rapid asupra alteia. „Ceea ce individualizeaza actualul model al globalizarii este intensitatea si, daca se poate spune astfel, globalismul ei (in sensul ca fenomenul globalizarii nu mai lasa astazi nici un fel de insule virgine in raport cu efectele sale – este un fenomen global si atotcuprinzator)”1.

Caracteristica principala a globalizarii o constituie fluxul rapid, in continua crestere si adeseori generator de discrepante, de bunuri, servicii, persoane, capital, informatii, tehnologie, armament si actiuni criminale. Globalizarea relatiilor economice internationale evolueaza astazi in acelasi timp cu fragmentarea si regionalizarea politicii de securitate. Fortele politice locale nu mai detin in totalitate controlul viitorului lor economic datorita interventiei unor factori ce nu mai pot fi circumscrisi intre granitele lor nationale. Suntem martorii unor eforturi de regionalizare a relatiilor politice si de securitate in scopul consacrarii stabilitatii. Asa cum spunea Kofi Annan: „Globalizarea este o sursa de noi provocari pentru umanitate. Numai o organizare mondiala este capabila sa faca fata provocarilor la nivel planetar. Cand actionam impreuna, suntem mai putin vulnerabili fata de catastrofele ce ne lovesc pe fiecare dintre noi”.

Raportul globalizare – securitate nationala cunoaste o ampla dezbatere in special dupa evenimetele din Septembrie 2001 din SUA, care au aratat ca lumea nu este pregatita sa dea raspunsurile cuvenite amenintarilor asimetrice globale, sa tina sub control actualele surse de instabilitate si conflicte armate1.

O extensie a conceptului de securitate, aceea de “securitate colectiva”, promovata initial de catre Liga Natiunilor, a fost preluata si continuata prin organizatii precum Organizatia Natiunilor Unite sau Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa (ulterior OSCE). Acest concept presupune ca un grup de state suverane promit sa se protejeze reciproc de un atac al unei natiuni care apartine organizatiei. O alta acceptiune a conceptului - “aparare colectiva” – consta in aceea ca un grup de state se organizeaza pentru a se proteja impotriva unei agresiuni externe. Organizatia atlanticului de Nord si Tratatul de la Varsovia sunt organizatiile tipice din timpul razboiului rece.

Principalul factor de risc la adresa securitatii regionale si globale este considerat terorismul. Inceputul secolului XXI pune in evidenta noua fata a terorismului, una total schimbata ca mod de actiune, ca obiective si amploare a distrugerilor.

Aparut in forma amenintarii nonconventionale inca din timpul “razboiului rece”, fenomenul terrorist s-a dezvoltat ulterior pe un teren fertilizat de frustrarile unei lumi polarizate in tari dezvoltate si subdezvoltate, la chemarile unor ideologii/religii ori ca spirit de revansa fata de puterile hegemonice imposibil de clintit din pozitia dominanta cu mijloace clasice.

Globalizarea are anumite efecte de natură economică, politică, socială (demografică, culturală, religioasă), militară şi ecologică, ce implică diverse riscuri şi beneficii. Avem de-a face cu două tipuri de conflicte. Conflictele ce au pornit din interiorul regiunii (indiferent de faptul că au pornit ca urmare a perceperii unei ameninţări din exterior, sau nu) şi s-au extins sau nu în afara ei, au avut la bază religia.