Teoria Public Choice

Introducere

Public choice este o şcoală născută din nevoia de a înţelege statul ca agent economic care fixează regulile jocului şi este, în acelaşi timp, şi arbitru şi jucător.În jurul public choice graviteaza atât economisti cât si politologi, în cea mai mare parte provenind de la universitatea Rochester (N. Y.) si de la Virginia Polytechnic Institute. Cei mai cunoscuti autori sunt J. Buchanan (laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1986) si G. Tullock.

James M. Buchanan este considerat, alături de Gordon Tullock, fondatorul şi liderul şcolii alegerilor publice (Public Choice) , teorie cu ajutorul căreia economiştii, dar şi politologii, cercetează, folosind instrumentele metodologice ale Şcolii din Chicago, instituţiile politice şi modul în care acestea îşi stabilesc reperele şi îşi realizează scopurile. Prin contribuţiile sale la teoria alegerilor publice, James M. Buchanan a schimbat gândirea convenţională despre rolul guvernului în viaţa indivizilor. Prin lucrările sale, între care “ Calculus of Consent “ şi“ Limits of Liberty “, el a impus idei pe baza cărora, astăzi, guvernele de pretutindeni (evident, sunt vizate doar guvernele democratice) încearcă să-şi redefinească raporturile cu cetăţenii. Interogându-se asupra motivelor pentru care economiştii justificau intervenţia statului plecând de la ideea că piaţa este imperfectă, şi deci rezultatul intervenţiei nu poate fi altfel decât mai bun în comparaţie cu rezultatele acţiunii regulilor pieţei, Buchanan şi şcoala opțiunilor publice ajung la concluzia că statul nu trebuie privit doar ca omogen şi imparţial, ci şi ( sau mai ales) ca spaţiu al conflictului dintre oameni ce au interese, slăbiciuni sau ambiţii proprii. Oamenii trebuie deci analizaţi, pentru că deciziile lor nu pot să nu fie influenţate de interese şi, în consecinţa, influenţează mediul instituţional din care fac parte.

James Buchanan a aplicat metode specifice economiei pentru a analiza comportamentul alegerilor publice ale votanţilor, ale liderilor de partid sau ale funcţionarilor. Lucrările relevante citate la acordarea premiului Nobel drept contribuţii importante la dezvoltarea teoriei alegerilor publice au fost: “ Calculus of Consent “ (Calculul consensului) (1962), “ Limits of Liberty “ ( Limitele libertăţii) (1974), “Freedom in Constitutional Contract” ( Libertatea în contractul constituţional ) (1978), “ The Power to Tax “ (Puterea de a impozita) (1980), “Liberty, Market, and State “ ( Libertate, piaţa şi stat ) (1985).

Cercetările realizate în ţările occidentale din perspectiva teoriei opțiunilor publice conduc la ideea că existenţa unui stat puternic nu este compatibilă cu preferinţele cetăţenilor. Buchanan constată că mecanismele majoritare folosite în regimurile politice occidentale blochează funcţionarea democraţiei în profitul unor clientele ce se exprimă prin grupurile de presiune şi prin lobby-urile cele mai bine organizate. Pentru a stabili remediile prin care să se oprească extinderea continuă a Leviathanu-ului etatic, Buchanan a simţit nevoia să stabilească un model de referinţă în raport cu care să determine criteriile şi sursele legimităţii politice. Această întreprindere de filosofie politică va constitui esenţa cercetărilor din a doua mare carte a sa, “ Limits of Liberty “.

Teoria opțiunii publice se încadrează în cadrul curentelor de gândire economica neoliberala, care s-au revitalizat în a doua jumatate a secolului al XX-lea, pe fondul apariției unor fenomene negative, cum ar fi prezența simultană a inflației, șomajului și stagnării economice, crize valutar-financiare, precum și criza întregii economii mondiale, criză provocata în mare parte de cele doua “șocuri petroliere” din 1973 și 1979.

Teoria opțiunilor publice, deși este de dată recentă, a reușit să furnizeze o serie de explicații cu privire la motivația votării, funcționarea grupurilor de interes și a acțiunii colective, a sistemului judiciar, a birocrației politice și administrative, a societătii umane constituționale etc.

Teoria public choice-aspecte conceptuale

Teoria public choice se definește ca analiza economică a luării deciziilor non-piață – un corp teoretic ce tratează factorii de luare a deciziilor individuale drept participanți la o interacțiune complexă care generează rezultate politice. Alternativ, ea se definește și ca aplicarea analizei economice la procesul luării deciziilor politice, incluzând teorii privind statul, regulile de vot și comportamentul votanților, serviciile politice (logrolling), birocrația, analiza politică și reglementarea guvernamentală.Scoala public choice admite că piata are slăbiciuni pentru că efectele externe sunt prost luate în calculul pieței.În aceeaşi linie, Buchanan şi Tullock formulează o teorie a pieţei politice şi o concepţie despre birocraţie (îndreptate spre criticarea omniprezenţei statului). Această teorie utilizează microeconomia tradiţională pentru analiza procesului deciziilor indivizilor şi colective, pentru aprecierea eficienţei comparate a pieţei şi a statului, pentru a sesiza motivaţiile birocraţilor şi pentru a interpreta o noţiune ambiguă cum este bunăstarea socială.

Obiectivul esențial al școlii ‘’opțiunilor publice’’,în condițiile realizate de teoria capitalului uman,este reprezentat de integrarea în câmpul analizei economice a unui domeniu aflat,tradițional,în aria preocuparilor sociologiei și politologiei:alegerile generale și mecanismul intim al procesului de decizie politică la nivelul cel mai ânalt.În termeni economici,acest obiectiv relevă faptul că școala ‘’opțiunilor publice’’ își propune să afle modul în care sunt cheltuiți banii publici și în ce măsură și prin ce rețele și mijloace deciziile politice determină afectarea eficientă sau nu a resurselor.Protagoniștii economici din Blackburg-Virginia urmăresc să afle ce corelație există între sistemul politic,modul lui de funcționare ca sistem instituțional și optimul economic;ce legatură există între hommoeconomicus-politicus,comportamentul acestuia și binele colectiv;motivele birocratizării politice și economice și impactul acestui proces asupra eficacitătii sociale,etc.

Punctul de plecare al construcției teoriei ‘’preferințelor publice’’ îl constituie analiza critică a statului,un stat intervenționsit de tip keynesist.Conform teoreticienilor A.C.Pigou,Paul Samuelson și Kenneth Arrow,piața nu găsește întotdeauna soluțiile cele mai bune posibile;mecanismele de piață sunt departe de a fi perfecte asa cum susține teoria neoclasică.A.C.Pigou consideră că pentru ca o piață să funcționeze bine este nevoie de intervenția statului,cu scopul de a corecta utilizarea ineficientă a resurselor prin mecanismele pieței libere,acolo unde nu se obțin rezultatele dorite.