Teoria Piețelor Eficiente

Résumé : Théorie des marchés efficients et l’analyse technique : le cas du marché roumaine. De nombreux modèles du comportement des cours boursiers ont été développés par des économistes et des chercheurs en finance depuis une trentaine d’années. Il est une théorie généralement bien acceptée par l’ensemble des universitaires et un grand nombre de praticiens : celle de l’efficience des marchés financiers qui jette de sérieux doutes sur la valeur des méthodes visant à prévoir le comportement des cours des actifs financiers. Dans un marché efficient en sens faible, les prix passés des titres ne peuvent être utilisés pour battre le marché ou obtenir des taux de rentabilité ajustés pour le risque supérieur. L’analyse technique ou graphique est inutile.

I. Ipoteza de piaţă eficientă informaţional în teoria modernă a portofoliilor

Pieţele dezvoltate de capital au două caracteristici importante: divizibilitate (atomicitate) şi lichiditate. Divizibilitatea semnifică că activele sunt reprezentate de un mare număr de acţiuni care pot fi cumpărate pentru sume diferite. În consecinţă un activ poate fi deţinut în proporţii diferite de un anumit număr de investitori şi invers un investitor poate repartiza banii săi în mai multe tipuri de acţiuni. Lichiditatea semnifică faptul că un investitor poate imediat, fără costuri prea mari, de a schimba anumite acţiuni cu altele. Aceasta implică faptul că orice investitor poate să-şi constituie, în orice moment, portofoliul după cum îi convine în acel moment, foarte repede şi fără costuri prea mari. El va avea posibilitatea de a-şi arbitra poziţiile după cum doreşte.

In aceste condiţii interesul fiecarui investitor este de a obţine informatii cu privire la acţiunile diverselor societăţi cotate pe piaţă. Aceste informaţii vor permite investitorilor evaluarea perspectivelor fiecărei oportunităţi de investire şi investirea în portofoliul care prezintă cele mai bune perspective. Sursele prin care investitorii pot obtine informaţiile sunt conturile de exploatare, bilanţurile societăţilor, cursurile şi volumele tranzacţiilor, publicaţiile specializate si jurnalele financiare, care evaluează şi interpretează noutăţile financiare, precum si instituţiile financiare care apreciază perspectivele societăţilor cotate.

Aceste canale de informaţii sunt eficiente în măsura în care informaţia se răspândeşte rapid şi unde fiecare nouă informaţie devine repede publică.

- Universitatea „Babeş-Bolyai”, Facultatea de Ştiinţe Economice, 3400 Cluj-Napoca, România

Pentru că acţiunile sunt divizibile şi lichide, investitorii sunt în măsura de a se adapta rapid schimbărilor de percepţie privind valoarea unei societăţi. Aceste noi informaţii vor duce la cumpărări şi vânzări care vor afecta cursul până când acesta va corespunde noii valori a societăţii. Astfel, informaţia va fi repede asimilată în noul curs al titlului. De exemplu, dacă toti investitorii sunt siguri că cursul unui titlu va creşte mâine cu 5%, ei îl vor cumpăra până când această speranţă de câştig de 5% va fi reflectată în cursul de astăzi. Din această cauză variaţia aşteptată de 5% de mâine va fi redusă la 0. Pornind de la această logică cursul de astăzi devine o estimaţie nedeplasată a cursului de mâine.

În aceste condiţii va fi foarte greu pentru un investitor individual de a găsi o acţiune care nu este corect evaluată. Datorită acestui fapt se poate formula ipoteza conform căreia pieţele de capital sunt „pieţe eficiente”. Principiul de eficienţă a pieţelor de capital semnifică faptul că cursul de astăzi constituie o bună aproximare a cursului de mâine. Un astfel de proces este un proces de „martingale”. Conform acestuia toate informaţiile necesare previziunii cursurilor viitoare sunt deja reflectate în cursul actual. Un caz special de martingale este procesul bine cunoscut de drumuri aleatoare, care necesită ipoteza suplimentară de independenţă a distribuţiile variaţiilor de curs.

Termenul de drum aleator este adesea rău interpretat. Astfel, unii consideră că variaţiile de curs se vor datora întâmplării şi nu vor avea nici o raţiune cauzală. Ipoteza de piaţă eficientă nu are în vedere o astfel de interpretare. Cursul variază pentru că caracteristicile şi perspectivele unei societăţi în economie se schimbă şi datorită faptului că evaluarea de investitor ale acestor caracteristici şi perspective se modifică. În alţi termeni, cunoştinţele unui investitor se modifică odată cu apariţia continuă de noi informaţii şi revizuirea impactului vechilor informaţii. Adică, în orice moment variaţia cursului în perioada următoare este aleatoare, fiind dată de natura informaţiilor disponibile.

Rezumând, în ipoteza de pieţe eficiente, toate informaţiile disponibile, de la un anumit moment, sunt incluse în curs. Cursul din orice moment este o estimaţie nedeplasată a cursurilor din perioada viitoare. Pe o astfel de piaţă nici un investitor nu poate spera de a avea, de o manieră repetată, informaţii care să nu fie deja actualizate de către ceilalţi investitori în cursuri. În consecinţă, nici un investitor nu poate realiza rate de rentabilitate anormale şi de o manieră sistematică. Nivelul ratei de rentabilitate, la care un investitor poate spera, este în funcţie de riscul asumat de acel investitor. Această remarcă este foarte importantă şi reprezintă una din elementele de bază a Modelului de Echilibru a Activelor Financiare.

Conceptul de piaţă eficientă informaţional are o serie de implicaţii extreme în practica gestiunii portofoliilor: singurii investitorii care dispun de informaţii privilegiate vor avea posibilitatea de a obţine câştiguri anormale .

După Fama (1965; 1969) informaţia se poate împărţi în trei categorii, cărora le corespunde trei nivele a gradului de eficienţă informaţională .