Teoria Jocurilor în Afaceri

Un joc are loc atunci când există doi sau mai mulţi factori de decizie care interacţionează (jucători) şi fiecare decizie sau combinaţie de decizii implică un rezultat special (pay-off.) Soarta unui jucător depinde nu numai de propriile acţiuni ci şi de acţiunile celorlalţi jucători.

Teoria jocurilor este îndeosebi axată pe estimarea rezultatului de jocuri de strategie în care participanţii (de exemplu, două sau mai multe întreprinderi concurente pe o piaţă) au informaţii incomplete,greşite despre intenţiile altora.

Dilema Prizonierului

Dilema Prizonierului poate explica căderea înţelegerii între producătorii în fixarea preţurilor, care poate duce la războaie de preţ între furnizori şi producător şi de asemenea, la colapsul de acorduri de schimb liber între ţări atunci când una sau mai multe ţări decid că strategiile protecţioniste sunt în interesul lor propriu.

Un exemplu clasic privind acest tip de joc este situaţia în care doi sau mai mulţi condamnaţi sunt interogaţi cu privire la vinovăţia lor. Ei trebuie să facă o simplă alegere: să mărturisească cu privire la vinovăţia lor sau să nu mărturisească. Inculpaţii voi fi ţinuţi în camere separate pentru a nu putea comunica. Fiecare trebuie să ia singur o decizie dar luând în calcul în mod evident şi gândirea celorlalţi, ce vor decide? Toţi sunt suspecţi şi fiecare poate să mărturisească sau să nege vinovăţia. În tabelul de mai jos se poate vedea rezultatul în ani de închisoare a deciziilor lor.

Jucatorii Inculpat 1

Marturisire Negare

Inculpatul 2 Marturisire (3 ani, 3 ani) (1 ani, 10 ani)

Negare (10 ani, 1 an) (2 ani, 2 ani)

Un astfel de exemplu este Schema Ponzi pentru care Bernard Madoff a primit 150 de ani de închisoare pentru o fraudă de 150 de milioane de dolari, conform articolului publicat de Teodora Bodeanu la data de 16 Februarie 2011 pe site-ul www.ziare.com.

În timpul interviului, Madoff a explicat că băncile au ignorat în mod voit discrepanţele dintre raportările sale financiare şi celelalte informaţii pe care le aveau la îndemână, despre afacerile sale.

"Cu siguranţă au ştiut. Dar atitudinea lor a fost ceva de genul: 'Daca faci ceva ilegal, noi nu vrem să stim'", a declarat Madoff.

Potrivit spuselor sale, a cooperat cu oficialii numiţi de tribunal pentru a încerca să recupereze miliarde de dolari pierdute de victimele sale. Până în prezent, nici una din băncile majore sau fondurile de investiţii care au lucrat cu Madoff nu au fost acuzate de procurori că ar fi ştiut de schema Ponzi. Totuşi, în cadrul unor procese civile pentru recuperarea banilor, unii directori din câteva bănci au declarat că au avut suspiciuni timp de ani de zile, însă, cu toate acestea, au continuat să facă afaceri cu Madoff şi să îi ofere banii clienţilor.

De altfel, Madoff a citat nişte documente prin care unele bănci şi fonduri de investiţii ar fi negociat în mod privat cu investitorii săi, în ultimii doi ani, şi ar fi încheiat înţelegeri pentru a "ţine sub tăcere" rolul pe care l-au jucat instituţiile în "crearea situaţiei" şi despre identitatea beneficiarilor şi a conturilor acestora. Deşi Madoff a susţinut, în timpul procesului, sub jurământ, că a desfăşurat fraudă de unul singur, contabilul sau, David H. Friehling, şi adjunctul lui Madoff, Frank DiPascali, au pledat vinovaţi şi colaborează cu procurorii.