Teoria Adaptare-Inovare - Michael Kirton

Extras din referat Cum descarc?

Teoria "Adaptare - Inovare" a lui Michael Kirton 
Stilurile cognitive se refera la modurile diferite in care indivizii proceseaza informatia si la relatia dintre aceste procesari si alte aspecte ale functionarii psihice. Stilul cognitiv este o alta cale de conceptualizare a organizarii ierarhice a structurii si dinamicii personalitatii. Termenul include conceptul de sine al individului (individual's self - concept), sistemul de credinte individuale, conceptia despre lume, raspunsurile tipice si idealurile.
Dintre conceptele cheie cu care opereaza teoria Adaptare - Inovare a lui Kirton important este stilul preferat versus stilul impus si paradigma.
Teoria stilului cognitiv
Teoria "Adaptare - Inovare" (Kirton Adaptation - Innovation), elaborata de dr. Michael J. Kirton si facuta publica in 1976, odata cu instrumentul corespunzator - Inventarul KAI - se refera la stilul cognitiv implicat in creativitate (generarea noului), rezolvarea problemelor (solutionarea noului) si adoptarea de decizii. Stilurile adaptativ - inovativ prezinta interes si din punctul de vedere al conflictelor si rezolvarii acestora. 
Stilul cognitiv desemneaza anumite modalitati specifice constante de receptionare si prelucrare a informatiei. El este un element a functiei cognitive, care se refera la maniera, modul de operare ("cum gandeste persoana") si nu la nivelul ("cat de bine gandeste persoana"). Distinctia dintre stil, ca obiect al teoriei si instrumentului KAI, pe de o parte, si nivel, ca expresie a fortei intelectuale (exprimata prin QI) sau creative (exprimata prin testele de potential creativ sau calificativele de "creativ" vs. "necreativ") este cruciala. Tipurile adaptativ extrem si inovativ extrem se plaseaza la polii unui continuum, urmand distributia normala, gaussiana.
Diferentele preponderent structurale, de personalitate, ii releva pe adaptativi ca pe oameni de o mare eficienta. Se definesc prin precizie, exactitate, soliditate, spirit metodic, prudenta, disciplina si conformitate. Sunt vazuti ca oameni logici, normativi, care accepta regulamentele, dependenti, inspira incredere. Rezistent la sarcini de rutina, adaptativul extrem pare a nu se plictisi niciodata, fiind capabil de activitate meticuloasa vreme indelungata, fara sa devina superficial spre sfarsit.
Adaptativii prefera sa avanseze una sau putine idei pentru rezolvare, desi la solicitarea expresa, ar putea veni cu mai multe; atributul de adaptativ nu implica incapacitatea de a produce un aflux de idei; insa ele sunt rezonabile, ancorate in realitatea imediata, fara riscuri si de eficienta imediata si evidenta. Ei cauta solutii in modalitati deja incercate si verificate. 
Inovativii sunt mai putin eficienti, dar mai originali. Sunt perceputi ca indisciplinati, abrazivi si surse de dezacorduri, ca persoane care "clatina barca", pun la indoiala certitudinile existente, trateaza metodele in uz cu prea putina consideratie. Inovativul schimba deseori regulile, are un respect redus pentru traditie si modurile de lucru existente, incetatenite. Vazut ca ilogic, nepractic, adesea ii socheaza pe oponenti. Ideile sale sunt mai bizare, par inacceptabile si cu bataie lunga. El nu are nevoie de consens pentru a face fata contestatarilor, nu acorda atentie opiniilor unanime ale membrilor grupului. Inovativul este capabil de munca de rutina si detalii numai pentru perioade foarte scurte. Ori de cate ori poate le transfera altuia si are tendinta sa preia controlul cand sarcina este nestructurata, confuza. In general nu-l intereseaza oamenii si adesea ameninta coeziunea si cooperarea de grup.
Pe langa diferentele deja mentionate intre adaptivi si inovativi apar deosebiri incepand cu atitudinea fata de problema primita spre rezolvare. Adaptivii prefera situatiile bine stabilite si structurate si au tendinta sa accepte problemele in forma in care le-au fost prezentate precum si restrictiile acceptate in mod curent. Inovativii incep prin a le redefini si se simt in largul lor in situatii ambigui, instabile, mai putin structurate. Adaptativii sunt preocupati mai degraba de rezolvarea problemelor, decat de gasirea lor, pe cand inovativii sunt si descoperitori de probleme.
Judecand din perspectiva perceptiei unora fata de a altora putem spune ca adaptativii sunt considerati de inovativi ca: stabili, conformisti, prudenti, previzibili, inflexibili, pastratori ai sistemului, intoleranti fata de situatiile ambigui. In replica inovativii sunt vazuti de adaptativi ca: plini farmec, impresionanti, nestabili, fara spirit practic, asumandu-si riscuri, incomozi, persoane care perturba sistemul existent si creeaza dezacorduri.
Adaptativii si inovativii se accepta pe sine asa cum sunt. Daca adaptativii sufera la exprimarea unor opinii negative despre ei si sunt mai putin dispusi sa le admita, pentru ca sunt preocupati de consens si de opinia buna din partea celorlalti, in schimb inovativii sunt mai dispusi sa le admita, ei se acomodeaza cu acele opinii, le ignora sau le considera drept laude.
In concluzie, adaptativii si inovativii sunt la fel de valorosi si in masuri similare imperfecti. Ei se completeaza reciproc ambii fiind in aceeasi masura utile pentru evolutia societatii.
Stilul preferat vs. stilul impus (de adaptare sau conformare)
Oamenii se deosebesc nu numai sub aspectul de a solutiona noul, de a-l genera si de a aborda schimbarea, ci si sub cel al manierei, al modului in care realizeaza aceste acte. Fiecare individ prezinta un mod propriu de abordare a schimbarii, un stil cognitiv preferat, innascut si stabil, pe care-l utilizeaza spontan, cu consum minim de energie si in care este mai eficient. 
A opera cognitiv in afara stilului propriu este incomod. Sustinut de o motivatie suficient de puternica, individul accepta si reuseste sa realizeze ceea ce 
"nu-i sta in fire" si intr-un mod care "nu-i sta in fire". Individul va reveni involuntar, spontan la stilul preferat, de indata ce survine una din conditiile urmatoare: disparitia motivului, sursei energetice suplimentare; ducerea sarcinii la bun sfarsit; schimbarea conditiilor, devenind posibila rezolvarea intr-un mod mai apropiat de stilul preferat.
Comportamentul real este mai mult sau mai putin sub semnul impus, un comportament exclusiv preferat fiind mai putin posibil. Cel care e supus schimbarii este comportamentul, nu stilul preferat. Or, teoria elaborata de M. Kirton vizeaza tocmai identificarea acestui stil cognitiv preferat.


Fisiere in arhiva (1):

  • Teoria Adaptare-Inovare - Michael Kirton.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!