Tendințe în Evoluția Ofertei de Mărfuri

Introducere

Ce este oferta de mărfuri?

Noţiunea de ofertă se referă la dimensiunile cantitative ale volumului de bunuri materiale care ajung pe piaţa sub formă de mărfuri şi în acelaşi timp este procesul de mişcare a acestor mărfuri de la producţie la consum.

Cererea de mărfuri implică existenţa ofertei de mărfuri. Aceste două categorii ale pieţei se coreleaza reciproc, se intercondiţionează. De altfel, sensul lor în cadrul pieţei poate fi pe deplin lămurit numai considerindu-le părţi ale unui tot organic. Pentru ca, în ultimă analiză, fiecare dintre cele două categorii reprezintă, în mod nemijlocit, propriul sau contrariu, re¬prezintă deopotrivă şi cerere şi oferta (cererea de mărfuri este oferta de bani, în timp ce oferta de mărfuri este cerere de bani).

1. FORMELE ŞI STRUCTURA OFERTEI DE MĂRFURI

De cele mai multe ori, noţiunea de ofertă este redusă la dimensiunile cantitative ale volumului de bunuri materiale care ajung pe piaţă sub formă de mărfuri. Ea trebuie însă extinsă şi asupra procesului de mişcare a acestor mărfuri de la producţie la consum. În acest din urmă caz, în dimensiunile ofertei distingem două elemente principale: fondurile de mărfuri angajate de comerţ de la producţie într-o anumită unitate de timp şi stocurile existente în reţeaua comercială. Prima componentă a ofertei mai poartă denumirea de ofertă activă, cealaltă de ofertă pasivă. Oferta de mărfuri este examinată, în acest mod, pe parcursul unei perioade anu¬mite de timp. Dacă este vorba însă de oferta de mărfuri dintr-un anumit moment, aceasta se reduce la dimensiunile stocurilor de mărfuri existente în acel moment pe piaţă, în reţeaua comercială.

CRAIOVA

2013

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Oferta activă şi oferta pasivă nu sunt însă părţi nete separabile ale ofer¬tei. În afară de faptul că stocurile au numai aparent un rol pasiv în circu¬laţia mărfurilor, reţinem că toate produsele care alcătuiesc oferta de mărfuri trec inevitabil prin stadiul de stocaj, îmbracă forme de stoc înainte de a fi vândute consumatorilor. La rândul lor, stocurile mărfurilor prezintă particularitaţi, după însuşi modul de apariţie a ofertei pe piaţa, respectiv sub forma de ofertă permanentă sau de ofertă sezonieră.

Examinarea ofertei de mărfuri în mişcarea ei şi în strânsă legatură cu cererea de pe piaţă, impune distincţia între oferta efectivă (reală) şi oferta potenţială. Oferta reală cuprinde masa bunurilor livrate (sau livrabile) de către producţia pieţei ; oferta potenţială include posibilităţile de creştere şi diversificarea lor, de adaptare la cerinţele pieţei. Ca şi în cazul anterior, aceste ultime forme de manifestare a ofertei se găsesc în directă legatură una cu cealalaltă. Dinamica ofertei nu este,îin ultimă analiză, decât un pro¬ces de trecere de la posibilităţile prezente la cele viitoare, de la oferta reală la oferta potenţială.

Oferta de mărfuri are o structură foarte complexă. Ea este compusă dintr-un nomenclator larg de produse: industriale şi agricole, alimentare şi nealimentare, de folosinţă curentă, periodică şi rară, produse de "marcă" şi "anonime", produse noi şi vechi etc. După estimările noastre, în struc¬tura ofertei se cuprind aproximativ un milion de articole şi sorturi.

Mişcarea ofertei de mărfuri, modificările intervenite în structura ei pot fi puse în legătură şi cu relaţiile dintre produsele care alcătuiesc oferta. Aceste relaţii sunt diferite, în funcţie de modul participării produselor la satisfacerea nevoilor de consum.

Astfel, între produse există relaţii de indiferenţă, atunci când ele sunt destinate unor nevoi diferite. Evoluţia cantitativă sau calitativă a unui produs poate să nu afecteze în niciun fel - nici direct, nici indirect ¬prezenţa pe piaţa a altui produs (de exemplu, relaţiile dintre un produs alimentar şi un bun de folosinţă îndelungată).

CRAIOVA

2013

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

O altă categorie de relaţii o constituie cele de asociere; acestea se referă la raporturile dintre produsele care intră împreună în consum, care deci formează un ansamblu organic în satisfacerea unei anumite nevoi. Adesea, în acest ansamblu, un produs este "de bază" iar celelalte sunt auxiliare, dar indispensabile în satisfacerea trebuinţelor (exemplu: auto¬turism - piese de schimb-benzină-uleiuri etc.).

Cea mai raspândită formă a relaţiilor dintre produsele care alcătuiesc oferta pe piaţă este cea a relaţiilor de substituire, de concurenţi. Faţă de amploarea diversificării sortimentale, practic există o gamă largă de posi¬bilităţi pentru satisfacerea unei anumite nevoi. Produsele sau articolele diferite ca substanţă sau înfăţişare, dar destinate satisfacerii aceloraşi ne¬voi se găsesc pe piaţă în relaţii de rivalitate. Este cazul produselor tradi¬ţionale în raport cu înlocuitorii, a mărcilor diferite ale aceluiaşi produs, a sortimentelor şi modelelor care alcătuiesc o grupă de produse etc.