Tendințe În Domeniul Surselor De Finanțare

Subiectul propus de noi pentru aceasta dezbatere este finantarea invatamantului, cu precadere a celui superior.

Pentru aceasta, este necesara incadrarea acestui subiect in obiectul de studiu al finantelor publice.

Termenul de finante publice (lat. finatio, finacias) are diferite acceptiuni, in functie de epoca si autor, insa, pe plan economic, poate fi definit ca o entitate economica ce intra in relatii de cauzalitate cu statul si banii, moneda. Finantele publice, astazi, reprezinta o ramura a stiintelor economice ce exprima relatii de repartizare a Venitului National (a Produsului Intern Brut), au legaturi stranse cu dreptul administrativ si cel constitutional, cu politicile adoptate de partidele aflate la conducerea statului. Finantele publice se mai numesc si relatii financiare, o componenta a relatiilor banesti. Aceste relatii (financiare) se concretizeaza prin constituirea si repartizarea unor fonduri financiare la dispozitia statului, necesare satisfacerii nevoilor publice, colective. Fondurile constituite vor deveni obiectul unor cheltuieli publice.

In legatura cu modul de calcul al cheltuielilor publice, exista doua concepte: neconsolidate (se insumeaza toate componentele) si consolidate (se insumeaza cheltuielile publice si apoi se deduc transferurile dintre diferitele categorii bugetare, inlaturandu-se astfel inregistrarea repetata a anumitor resurse financiare publice). Cheltuielile publice pot fi clasificate in functie de numeroase criterii. O. N. U., atunci cand a clasificat cheltuielile publice, a folosit criteriul functional conform caruia actiunile social- culturale reprezinta o destinatie foarte importanta a fondurilor bugetare.

In Anexa 1 sunt prezentate date despre structura functionala a cheltuielilor publice ale Romaniei: ponderile acestora in P. I. B., in perioada 1990-1999 (in procente fata de total), iar Anexa 2 le reprezinta grafic.

2. Cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale Alaturi de nevoile indivizilor cu caracter individual care sunt satisfacute pe seama bunurilor private procurate prin mecanismul pietei, exista o serie de nevoi sociale a caror satisfacere reclama organizarea de catre autoritatile publice centrale si locale a unor actiuni prin intermediul institutiilor publice.

Aceste nevoi sociale vizeaza invatamantul, cultura, sanatatea, protectia sociala s.

a. Tabelul Anexa 3 prezinta ponderea cheltuielilor publice la nivel neconsolidat pentru actiuni social- culturale in P. I. B.

si in totalul cheltuielilor publice pentru 23 de state aflate in diferite stadii de dezvoltare economica.

Cheltuielile pentru actiuni social-culturale se refera la: invatamant, cultura, religie, actiuni sportive si de tineret, sanatate, securitate sociala (asigurari sociale, asistenta sociala, ajutor de somaj, alte categorii de indemnizatii si ajutoare). In Romania, structura cheltuielilor publice pentru actiuni social culturale, prezinta urmatoarele destinatii: invatamantul; sanatatea; cultura ...

Vacarel, Iulian - "Finante publice", editia a IV-a, Editura Didactica si pedagogica,

Bucuresti, 2003;

Bodnar, Maria - "Directii ale reformei sistemului de invatamant superior din Romania",

Editura Universitatii Bucuresti, 1994;

Dinca, George ; Korka, Mihai - "Finantarea invatamantului superior: tendinte actuale",

Editura RAO RO, Bucuresti, 2002;

Bodnar, Maria - "Imprumuturile pentru studii - sursa de finantare a invatamantului superior",

"Finante publice si contabilitate" nr. 2 / 2003;

Vacarel, Iulian - "Bugetul pe programe multianual- conceptii, reglementari, rezultate, perspective",

Editura Expert, Bucuresti, 2002;

Programul PHARE "Universitas 2000" - "Finantarea invatamantului superior 1998"

Ziarul "Monitorul de Vrancea" / 14.04.2004 - Aurel Selaru - "Elevii si studentii pot beneficia de

burse private"

http://dlenote.ed.gov

www.ed.gov/directloan/

Adrian Miroiu - "Reforma sectorului public in Romania", Editura Trei, 2000;

Nita Dobrota - "Dictionar de economie", Editura Economica, 1999.