Supravegherea Bancară

Supravegherea bancară. Concept şi rol

Evoluţia necorespunzătoare a unei instituţii bancare poate produce consecinţe cu efecte din cele mai imprevizibile, ceea ce poate duce la punerea în pericol a întregului sistem. Tocmai de aceea, statul nu poate fi indiferent la asemenea riscuri, fapt pentru care, în fiecare ţară există o instituţie însărcinată cu apărarea interesului public, având ca atribuţie supravegherea pe baza unor norme prudenţiale a instituţiilor bancare şi de credit.

Supravegherea prudenţială bancară este activitatea pe care o desfăşoară autoritatea de supraveghere bancară asupra entităţilor componente ale sistemului bancar, care constă în urmărirea modului în care acestea respectă reglementările şi cerinţele prudenţiale care să asigure atât aplicarea unei politici şi practici bancare prudente în interesul băncii respective şi a clienţilor acesteia, cât şi credibilitatea şi viabilitatea întregului sistem.

Supravegherea bancară se referă la siguranţa băncii, ea implicând supravegherea continuă a activitătii pentru a determina gradul de funcţionare comeptitivă a instituţiilor de credit în concordanţă cu reglementările în vigoare. Supravegherea este o varietate a controlului, desfăşurată în condiţii anume stabilite de reglementarea în materie, fiind specifică unei anumite activităţi care face obiectul acesteia. Astfel, supravegherea prudenţială se prezintă ca o modalitate specifică utilizată în domeniul bancar petru verificarea indicatorilor de prudenţialitate a instituţiilor de credite.

Cei mai multi autori în domeniu acceptă reglementarea şi supravegherea bancară ca o soluţie pentru siguranţa şi stabilitatea băncilor şi a economiei naţionale în ansamblu.

Principalele obiective ale reglementării bancare de către Guvern sunt următoarele:

- Protejarea siguranţei economiilor populaţiei;

- Controlarea ofertei de monedă şi credit pentru înfăptuirea obiectivelor economice generale (utilizarea într-o proporţie cât mai mare a forţei de muncă, scăderea inflaţiei);

- Egalarea oportunităţilor şi imparţialitatea în accesul la credit şi alte servicii bancare;

- Promovarea încrederii publice în sistemul bancar pentru ca fluxul economiilor să se îndrepte spre investiţii productive, iar plăţile pentru bunuri şi servici să se deruleze rapid şi eficient;

- Ajutarea sectoarelor economiei cu nevoi speciale de credit (locuinţe, întreprinderi mici, agricultură).

Principala latură a reglementării bancare este activitatea organelor de supraveghere bancară care au rolul de a asigura aplicarea reglementărilor în condiţii optime.

Supravegherea bancară constă în revizuirea analitică a băncilor, printr-un proces continuu de control pe teren şi analize de birou, reprezentând unul dintre cei mai importanţi factori ai menţinerii stabiliăţii în sistemul financiar. Procesul de supraveghere bancară implică stabilirea unui cadru legal pentru sectorul bancar, a autorităţilor de reglementare şi supraveghere, definirea condiţiilor de acordare a autorizaţiilor de funcţionare, ca şi de retragere a acestora, implementarea legislaţiei care limitează nivelul riscului bancar.

Banca Naţională a României, având rolul de autoritate de reglementare, de autorizare şi de supravehere, desfăşoară o activitate prudenţială atunci când analizează şi hotărăşte cu privire la autorizarea unei bănci. În cadrul autorizării instituţiei de credit, autoritatea de supraveghere prudenţială urmăreşte respectarea cerinţelor legale şi regulamentare care asigură premisele constituirii unei bănci capabile să-şi desfaşoare activitatea în condiţii legale.

Conţinutul documentaţiei depuse de fondatorii unei bănci oferă posibilitatea verificării aplicabilităţii cerinţelor din reglementări. Încă din etapa de obţinere a autorizaţiei de funcţionare, instituţia de credit are obligaţia de a comunica băncii centrale propriile reglementări, iar ori de câte ori îşi adoptă sau modifică reglementările, aceasta este obligată să le comunice autorităţii de supraveghere.

Supraveghetorii trebuie să se asigure că instituţiile de credit au stabilit şi aplicat politici, practici şi proceduri necesare evaluării calităţii activelor