Studiu privind necesitatea, obiectivele și aria de aplicabilitate a IFRS 3 - cu ilustrări semnificative

1. Introducere

Unul din obiectivele principale ale Consiliului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate şi poate chiar şi cel mai important este acela de armonizare a standardelor contabile la nivel internaţional.

În martie 2004 IASB a publicat IFRS 3 “Combinări de întreprinderi”.Aceasta a înlocuit IAS 22 şi alte trei interpretări:

1. SIC-9 Combinări de întreprinderi – Clasificarea fie ca achiziţii, fie ca uniuni de interese

2. Sic-22 Combinări de întreprinderi- Ajustarea ulterioară a valorilor juste şi a fondului comercial raportate iniţial

3. SIC-28 Combinări de întreprinderi- “Data schimbului” şi valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii.

IFRS 3 a fost amendat prin IFRS 5 Active imobilizate deţinute pentru vânzare şi activităţi întrerupte, publicat în martie 2004.

Prezentare IFRS 3

Standardul solicită dobânditorului să prezinte informaţiile astfel încât utilizatorii situaţiilor financiare să evalueze natura şi efectele financiare ale combinării de întreprinderi ce au loc în timpul perioadei de raportare sau după perioada de raportare, dar înainte ca situaţiile financiare să fie aprobate spre publicare. După o combinare de întreprinderi, dobânditorul trebuie să prezinte orice ajustări recunoscute în perioada curentă de raportare şi care se referă la combinări de întreprinderi ce au avut loc în perioada curentă sau perioadele anterioare raportării.

2. Necesitatea emiterii IRS-ului

IAS 22 permite două metode diferite de contabilizare a combinărilor de întreprinderi: Metoda punerii în comun de interese sau Metoda achiziţiei.

Metoda punerii în comun de interese era permisă doar în cazul combinărilor de întreprinderi ce se încadrau în categoria uniunilor de interese şi s-a arătat de către analiştii financiari şi de către alţi utilizatori ai situaţiilor financiare că utilizarea a două metode de contabilizare diferite pentru tranzacţii în mare parte similare afectează comparabilitatea situaţiilor financiare, sau se pot crea interese în structurarea tranzacţiilor din punct de vedere contabil pentru a ajunge la rezultatul dorit, având în vedere că cele două metode de contabilizare dau rezultate diferite.

Metoda punerii în comun de interese a fost interzisă şi în Australia, Canada, şi Statele Unite, iar consiliul pentru Standardele Intrenaţionale de Contabilitate încearcă să determine preluarea modelului australian şi nord american şi să interzică de asemenea această metodă.

Tratamentul contabil al combinărilor de întreprinderi era diferit de la o jurisdicţie la alta şi în alte privinţe, cum ar fi contabilizarea fondului comercial şi a imobilizărilor necorporale dobândite în cadrul unei combinări de întreprinderi, tratamentul contabil folosit în situaţiile în care proporţia deţinută de dobânditor din valoarea justă a activelor nete identificabile obţinute depăşeşte costul aferent combinării în întreprinderi, precum şi recunoşterea datoriilor rezultate din terminarea sau reducerea activităţii entităţii dobândite.

Consiliul a ajuns la concluzia că dacă se permite că tranzacţii similare să fie contabilizate prin metode alternative utilitatea informaţiilor oferite utilizatorilor de situaţii financiare este afectată, întrucât se diminuează atât comparabiliatea cât şi credibilitatea acestora.

Prin urmare a fost emis prezentul IFRS în vederea unei calităţi superioare şi în vederea unificării pe plan internaţional a contabilizării combinărilor de întreprinderi în ceea ce priveşte:

• Metoda contabilă folosită pentru combinările de întreprinderi;

• Evaluarea iniţială a activelor identificabile dobândite şi a datoriilor şi datoriilor contingente asumate într-o combinare de întreprinderi;

• Recunoasterea datoriilor în vederea terminării sau reducerii activităţii entităţii dobândite;

• Tratamentul contabil folosit pentru orice surplus obţinut în situaţiile în care proporţia deţinută de dobânditor din valoarea justă a activelor nete identificabile dobândite depaşeste costul aferent combinării de întreprinderi; şi

• Contabilizarea fondului comercial şi a imobilizărilor necorporale dobândite în urma unei combinări de întreprinderi.