Strategia Întreprinderii de Servicii

Introducere

Acest studiu a fost realizat pentru a investiga modalitatea de creare, selectare şi implementare a strategiilor de către întreprinderea S.C.ROYAL MARIAGE S.R.L., întreprindere ce activează în domeniul organizărilor de evenimente. Importanţă acestei cercetări este dată de faptul că strategiile specifice fiecărei întreprinderi contribuie într-o manieră semnificativă la diferenţierea acesteia de cele identice sau similare, contribuind la succesul sau eşecul care acestea îl înregistrează.

Problema cercetată se concretizează în jurul faptului că într-un mediu concurenţial puternic, aşa cum este cel care se manifestă în acest sector de activitate, atragerea, menţinerea clienţilor şi a unei poziţii puternice pe piaţa se poate realiza doar în condiţiile în care firma adopta strategiile corecte şi necesare la momentul potrivit şi în funcţie de disponibilităţile reale ale firmei, pe care le orientează asupra aspectelor şi activităţilor care promit a aduce rezultate benefice pe termen mediu şi lung. Literatura de specialitate susţine acest lucru prin definiţia data de Philip Kotler, conceptului de planificare strategică: „proces managerial de stabilire şi menţinere a unei relaţii viabile între obiectivele, pregătirea angajaţilor şi resursele unei organizaţii, pe de o parte, şi conjunctura pieţei, pe de altă parte. Obiectivul planificării strategice constă în permanenţă adaptare a activităţilor şi produselor firmei în scopul dezvoltării ei şi al obţinerii profiturilor propuse”.

Analiza literaturii de specialitate

“Strategia economică reprezintă un concept complex care defineşte ansamblul obiectivelor pe care conducerea unei unităţi economice îşi propune să le realizeze, obiective stabilite pe bază de studii, cercetări ştiinţifice şi prognoze, acţiuni ce trebuie întreprinse pe diferite orizonturi de timp şi modul de alocare a resurselor în vederea menţinerii competitivităţii şi a dezvoltării viitoare”.

Având ca baza de pornire definiţia de mai sus ce se concentrează în jurul caracteristicilor evidenţiate la punctele anterioare.

După părerea noastră, este foarte importantă identificarea nevoii de a elabora o strategie. Astfel, multe întreprinderi adopta strategia de nediferenţiere, deoarece presupune un efort mai scăzut, atât din punct de vedere financiar (lipsa cercetărilor de piaţa cu privire la concurenţă şi la nevoile şi preferinţele consumatorilor şi chiar apelarea la întreprinderi specializate, atât în domeniul studiilor de piaţă, cât şi în domeniul elaborării şi implementării unor strategii personalizate), cât şi din punct de vedere al timpului. Astfel, sunt mulţi întreprinzători care sunt orientate spre obţinerea unor rezultate pe termen scurt, ce presupun adoptarea de tactici, nu de strategii. Aceştia sunt cei ale căror întreprinderi nu reuşesc să iasă din tipar şi ale căror întreprinderi nu reuşesc să aibă un ciclu de viaţă mai mare de 1-3 ani.

De asemenea, în anumite domenii de activitate exista firme puternice, ce dau trendul, ceilalţi fiind doar “urmăritori”, ce copiază activităţile ce aduc rezultate pozitive, încercând să îi egaleze, însă de obicei nu au nici resursele, nici cunoştinţele necesare pentru aceasta (informaţii care reies din elaborarea planului strategic) – “A planifica înseamnă a concretiza în documente scrise cu caracter imperativ prevederile strategiei şi politicii adoptate pentru o anumită perioadă sub formă de indicatori cantitativi şi calitativi, termenele la care acestea trebuie realizate, resursele ce trebuie alocate pentru îndeplinirea lor, sarcinile concrete care revin executanţilor la nivel de conducere şi compartimente funcţionale, măsurile ce trebuie aplicate pentru crearea condiţiilor necesare şi modul de urmărire şi control al felului cum sunt îndeplinite prevederile pe toate nivelele ierarhice.”

Elaborarea strategiei economice se realizează parcurgând 4 etape, acestora adăugându-se activitatea finală de evaluare şi control a strategiei respective.

O primă etapă consta în analizarea situaţiei curente, realizată prin identificarea misiunii întreprinderii, în raport cu această identificându-se strategia trecută şi cea prezenta. Prin aceasta putem afla dacă strategia a fost aplicată corect sau dacă a fost în conformitate cu obiectivele stabilite.

Cea de-a doua etapă presupune examinarea perspectivelor de viitor, prin intermediul cărora se vor stabili obiectivele pe termen lung ale întreprinderii. În această etapă se vor analiza factorii externi şi situaţia internă, pe baza cărora se vor stabili obiectivele pe termen lung.

Cea de-a treia etapă elaborează un set de alternative strategice posibile, stabilirea strategiei de urmat realizându-se prin compararea acestora cu obiectivele prioritare ale întreprinderii.

A patra etapă presupune stabilirea strategiilor funcţionale ce urmează a fi adoptate şi precizarea măsurilor prin care să se acţioneze asupra factorilor de natură organizatorică, pentru a crea condiţii optime implementării strategiei economice.

Implementarea strategiei presupune stabilirea obiectivelor anuale ale organizaţiei, motivarea personalului şi alocarea resurselor în vederea executării strategiilor.

Aceasta include dezvoltarea unei culturi, dezvoltarea unei structuri organizaţionale eficiente, redirectionareaunor eforturi ale departamentelor funcţionale, dezvoltarea si utilizarea sistemelor informatice ale organizaţiei şi pregătirea bugetului.

Etapa de implementare mai este numită şi etapa de acţiune în managementul strategic, deoarece este cea mai dificil de realizat. Această etapă implica disciplina membrilor organizaţiei, a personalului, sacrificiu şi loialitate din partea acestora. Activităţile specifice de implementare a strategiilor afectează atât managerii cât şi personalul. Aşadar, succesul etapei de implementare depinde în mare măsură de abilitatea managerilor în motivarea salariaţilor.

Evaluarea strategiei este etapa finală în managementul strategic. Un punct foarte important este ca managerii să cunoască modul în care strategia respectivă a fost implementată, iar acest lucru se realizează prin evaluări periodice ale strategiei şi utilizarea feed-back-ului rezultat. Acest feed-back rezulta tocmai din evaluarea strategiei folosite.

Datorită factorilor interni şi externi ai unei organizaţii, care sunt în permanentă schimbare, strategia suferă modificări ulterioare.

În procesul de evaluare a strategiei exista 3 activităţi ce sunt fundamentale pentru aprecierea acestui proces, iar acestea se concretizează în:

- Reevaluarea factorilor interni şi externi ce au constituit fundamental alegerii strategiei curente

- Măsurarea performanţelor organizaţiei

- Acţiuni de corectare şi ajustare a strategiei abordate.