Strategia economică

Strategia este aplicarea constructiei euristice pentru a analiza lumea si pentru a genera evaluari normative ale viitoarelor potentiale ale implementarii. Numele iminente in strategie sunt adesea asociate cu euristica, e. g. Porter si industria pozitionarii, Hamel si Prahalad si miezul competitiv.

Cercetarile strategice reflecta idei competitive despre cum arata lumea, sau de ce are ea nevoie. Cu toate acestea, ca si echivalentii lor in inginerie sau arhitectura, cautarile strategice se deosebesc de practici prin atentia acordata articularii teoriei si probei. Este aceasta atingere a designului practicarii serioase, printr-o investigare a constructiei teoretice adegvate ce este marca aplicarii stiintei in scolile profesionale. (Simon, 1969). Exista o dezbatere curenta in strategia cautarii intre importanta pentru o firma de a se pozitiona pe piata sau de a optine resurse unice. Ned Bowman (1995) a facut acesta deosebire dintre strategiile care privesc in oglinda si cele ce privesc dincolo de sticla transparenta. In vremurile contemporane cautarile srategice, resursele si teoriile de cunoastere ale firmei sunt priviri interioare, pe cand pozitia pietei si analizarile industriale sunt priviri exterioare.

Nu este surprinzator ca in timpul reconstructiei si reingineriei, cautarile strategice ar trebui sa-si schimbe accentul de pe analizarile industriale pe sursele interne ale avantajelor competitive. Accentul curent in privirea in oglinda pune intrebarea : cum sa alegi intre alternative. Resursa de baza si teoriile cunoasterii vad unicele capabilitati ale firmei ca temelie de sustinere a rupturilor. Aceste apropieri impart ideea comuna ca strategia aleasa presupune capabilitatea implementarii viziunii. O euristica adegvata spre de a identifica capabilitatile cerute sa sustina o strategie este notiunea nucleului (mijlocului) de competenta, propusa da Hamel si Prahalad (1994). Si inca, este adesea observabil ca Hamel si Prahalad (1994) esential inverseaza nucleul (mijlocul) resursei de baza vazute ca strategie prin sustinerea analizei spatiului alb in topografia pietei ca afaceri existente spre a identifica viitoarele valori ale exploatarii.

Ideea nucleului (mijlocului) competitiv si spatiului alb impart puternice paralele cu aplicatiile euristice ale teoriei optiunii realela strategie, cum investitiile in exploatare creeaza capabilitati spre a se adresa oportunitatilor viitoare.

In aceasta privinta, o optiune reala este puternic evocata de distinctia dintre exploatare si explorare (Hedlund si Rolander, 1990 ; Martie, 1991). Firmele, ca sisteme de adaptare, incearca o balanta intre rafinarea proceselor existente si exploatarile de variatie pe noile tehnici. Analizele statistice au decis sa aloce eforturi tuturor acestori activitati complicate, deoarece eforturile curente in termeni scurti devin eficiente si depasesc eforturile lungi de explorare. (Martie 1991). Teoria organizationala a fost usurata de imbratisarea ideii ca organizatiile pot exploata in mod protector riscul in ...