1. RADACINILE ISTORICE ALE GLOBALIZARII 3 1.1. Globalism, globalitate, globalizare 3 1.2. Inceputurile globalizarii si fazele sale evolutive 6 3. Esenta globalizarii 10 4. Factori ai accelerarii globalizarii 12 5. Varsta civilizatiei globale 15 6. Capitalism sau postcapitalism? 25 CONCLUZII 32 BIBLIOGRAFIE 34
1. RADACINILE ISTORICE ALE GLOBALIZARII 1.1. Globalism, globalitate, globalizare Termenul de globalizare este folosit pentru prima data de Theodore Levitt, in lucrarea progresele tehnologice care au facut mai usoare si mai rapide tranzactiile internationale. Se referea, deasemenea, la extinderea Globalization and Markets. Astfel, in anii 1980, termenul de globalizare avea in vedere dincolo de granitele nationale ale acelorasi forte de piata care au operat de secole la toate nivelele activitatii economice umane. Unii critici considera ca globalizarea nu ar fi altceva decat o americanizare. In lucrarea "Lexus si maslinul" Thomas Friedman scrie: " globalizarea inseamna de fapt americanizare; globalizarea are urechile lui Mickey Mouse, bea Pepsi sau Coca cola, maninca Big Macs, lucreaza pe laptopuri IBM . Multe societati din lume o vad ca pe ceva bun , dar altele o considera ca o amenintare fundamentala" . Desigur, globalizarea economica, care este obiectul studiului nostru, nu reprezinta nici pe departe un fenomen absolut nou. Primele simptome ale ei au aparut cu mult timp in urma, desi este pretentios si chiar riscant sa-i atribuim, in fazele sale incipiente, aceleasi conotatii valabile astazi. Fenomenul s-a dezvoltat, insa, treptat, cunoscand etape distincte de evolutie, pana in momentul in care n-a mai putut fi explicat prin vechile modele cu care ne obisnuise economia clasica si chiar cea neoclasica. Adancirea legaturilor dintre noii actori ai economiei mondiale a atins la un moment dat un asemenea nivel, incat intregul sistem conceptual al economiei politice a trebuit sa fie revazut si restructurat, in scopul oglindirii mai clare a noilor realitati intervenite in relatiile economice internationale. Este adevarat ca, o lunga perioada de timp, manifestarea acestor relatii de interdependenta economica n-au pus cu atata acuitate problema gasirii unor definitii noi, menite sa refaca din temelii vechea structura categoriala intrata in rutina. Din acest punct de vedere, globalizarea poate fi considerata ca un concept nou, nascut pe fondul evolutiei vertiginoase a evenimentelor economice, caracteristice ultimei parti a secolului XX si atingerii pragului mediatizatului an 2000. Transformarile economice si sociale intervenite in intervalul de timp amintit mai sus au fost atat de profunde, incat un economist sau sociolog care si-ar fi propus sa scrie o carte in urma cu 25 de ani despre globalizare, s-ar fi vazut nevoit sa depaseasca obstacole considerabile. In prezent, insa, acest subiect tinde sa ocupe primul loc pe agenda de lucru a cercetatorilor economisti, fara a putea spune ca a devenit o tema comuna. Interesant este faptul ca, la fel cum postmodernismul sau postindustrializarea au reprezentat conceptele aflate la moda in anii '70, globalizarea pare a fi devenit conceptul cheie al anilor '90, care ne permite sa intelegem mai bine una din coordonatele tranzitiei omenirii spre mileniul trei. Intr-adevar, controversele aparute pe marginea acestui concept au dovedit, fara putinta de tagada, ca, in cazul de fata, nu se mai pune problema adaptarii vechilor teorii functionaliste la realitatile lumii contemporane, ci de a gasi noi argumente in favoarea acestui fenomen aflat in plina desfasurare. La sfarsitul secolului XX si inceputul secolului XXI asistam la utilizarea tot mai frecventa a notiunii de globalizare, notiune careia i s-au dat o multitudine de intelesuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Semnificative in acest sens sunt cuvintele lui Ulrich Beck care afirma ca "globalizarea este, fara indoiala, cuvantul cel mai des folosit si abuzat, cel mai rar definit si probabil cel mai neinteles, nebulos si spectaculos din punct de vedere politic al ultimilor si viitorilor ani" . In ultimii 20 de ani istoria consemneaza doua procese complexe, cu profund impact economic, politic, militar, doctrinar, cultural etc. in lume: globalizarea si tranzitia postcomunista. Globalizarea nu poate fi sinonima cu "globalutia" pe care Thomas Friedman o considera ca un proces de extindere dinspre centru spre periferie a valorilor modelului unic global, in sensul de revolutie din afara, de import de standarde ce forteaza modernizarea ca uniformizare culturala. De asemenea, nu putem pune semnul egalitatii intre globalizare si "glocalizare" care in conceptia lui Ulrich Beck presupune o sinteza a globalului si localului, asa cum putem sa facem similitudine intre globalizare si statul global propovaduit de Marshall McLuhan. De multe ori intalnim o utilizare a notiunilor de globalizare, globalism si globalitate, fara a consemna o distinctie de sens intre acestea. O distinctie neta intre aceste trei concepte o intalnim la Ulrich Beck care nu numai ca restabileste sensurile notiunilor ca atare, dar si pune in lumina pistele gresite ale unor analize care dau globalizarii sensul extrem de control al unei parti a globului asupra intregului glob. In conceptia lui Beck, globalizarea nu este nici globalism, nici globalitate. Globalismul presupune distributia puterilor in sensul ca o parte domina celelalte parti ale globului ca intreg. Deci globalismul este vazut ca o formula de forta girata de principiul adversitatii si deviata in cele din urma de ambitiile mondialismului si hegemonismului. Globalitatea reda cel mai bine limitele ordonarii si reordonarii lumii dupa principiul adversitatii, in sensul ca lumea structurata pe acest principiu al concurentei, are o multitudine de neputinte si promoveaza exploatarea sub cele mai terifiante forme ideologice. Globalitatea are ca metoda de lucru cooperarea interguvernamentala si accepta doar solutii care conserva suveranitatea statala.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
