Șomajul și consecințele acestuia

Considerat ca o veritabila “boala cronica a economiei de piata”, somajul reprezinta o disfunctiune, o problema ce preocupa in ultimele decenii toate statele lumii, daca sunt depasite limitele asa-numitului “somaj natural”. El poate fi definit ca un dezechilibru al pietei muncii la nivel national, care se manifesta prin excesul de oferta de munca in raport cu cererea de munca.

Analiza acestui fenomen intampina numeroase dificultati dat fiind caracterul inelastic al fortelor pietei de muncii. Astfel, oferta de munca nu se modifica in aceeasi masura cu schimbarea salariului nominal si real, iar cererea de munca nu evolueaza intotdeauna in functie de pret si de cost. Acest specific se datoreaza indeosebi unor factori extraeconomici (demografici, restrictii legislative, actiuni specifice ale partenerilor sociali sindicate-patronat, factori familiali-personali, psiho-sociali, etc.).

La fel de dificila este si definirea persoanei aflata in stare de somaj (somer), care comporta diferite metode de evidenta si de masurare. Spre exemplu, definitia data somerului de catre Biroul International al Muncii din sistemul Natiunilor Unite are in vedere pe oricine are 15 ani, este apt de munca, nu munceste, este disponibil pentru o munca si cauta un loc de munca. In tara noastra, corespunzator Legii 1/1991, republicata in 1994, somerii inregistrati reprezinta persoanele in varsta de 18 ani si peste, apte de munca, ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri de munca disponibile si care s-au inscris la oficiile de munca si somaj.

Aceste definitii surprind starea de dezechilibru de pe piata muncii, excedentul de forta de munca fata de cererea de munca. Deci, somajul este privit global. Este posibil, insa, ca pe un segment al pietei muncii sa fie excedent de cerere de munca, adica un deficit de forta de munca. Trecerea rapida de pe un segment al pietei muncii pe altul este dificila datorita rigiditatii ofertei de munca, gradului redus de substituire. Somajul privit ca un dezechilibru global minimalizeaza dinamica structurii cererii de munca sub impactul schimbarilor tehnico-organizatorice ale ramurilor si subramurilor. Aceste modificari genereaza dezechilibre pe anumite segmente ale ofertei de munca, situatie ce impune o formare si recalificare a fortei de munca in concordanta cu noua situatie.

Considerand ca ocuparea reprezinta un proces complex si anevoios de transformare a resurselor potentiale de munca intr-un factor real de productie, atat la nivelul unitatilor economice, cat si al economiei nationale, in ansamblul ei, somajul, raportat la piata muncii, este un fenomen macroeconomic opus ocuparii.

Aparitia si accentuarea somajului sunt generate de cauze care tin de situatia generala a utilizatorilor de munca, pe de o parte, de situatia ofertantilor de munca pe piata, pe de alta parte. Printre cauzele externe generatoare de somaj, se pot mentiona:

- Slaba crestere economica – in perioadele de recesiune economica, fabricile lucreaza la capacitate minima, productia intra in declin determinand pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate. Multe afaceri esueaza, locurile de munca sunt greu de gasit, de aceea numarul somerilor creste, atingand valori ingrijoratoare.

- Scaderea populatiei – determina reducerea cererii de bunuri si servicii, antrenand diminuari ale productiei si reduceri de personal.

- Progresul tehnico-stiintific – poate fi generator de somaj; inventiile si inovatiile pot stimula investitiile si afacerile, dar modernizarea echipamentelor de productie favorizeaza substituirea factorului munca pe seama capitalului, agravand somajul.

- Razboaiele si evenimentele politice – pot provoca caderi ale economiei (crize economice) si, implicit, cresteri ale numarului somerilor.