Persoanele cu statutul "neocupat" au depasit o anumita varsta, iar in timpul perioadei de referinta sunt fara munca, disponibil pentru munca sau in cautarea unui loc de munca. Neocuparea este numarul de persoane care cauta loc de munca, iar neocupatii sunt persoanele fara loc de munca, numiti someri.
Somajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzator, care include in sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice si morale.
Dictionarul explicativ il defineste ca un fenomen economic caracteristic societatii capitaliste, care consta in aceea ca o parte din salariati raman fara lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea si oferta de forta de munca. Este o stare negativa a economiei care consta in nefolosirea unei parti din forta de munca salariata.
Somajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea increderii de sine, erodarea raporturilor cu comunitatea si aparitia sentimentelor de alienare si excludere din viata normala, ceea ce provoaca tensiuni si amenintarea stabilitatii sociale.
Somajul se manifesta inegal pe tari, zone, perioade, sexe, varsta, calificare profesionala. Afecteaza de cele mai multe ori tinerii si femeile, iar prelungirea in timp mareste riscul degradarii competentei profesionale si dificultatea de reintegrare. Somerul de lunga durata se descalifica, uneori iremediabil. Uitarea gesturilor profesionale, pierderea ritmurilor de munca il fac pe somer mai putin competitiv si antreneaza o neincredere sporita in randul potentialilor patroni.
Conform BIM (Biroul International al Muncii), sunt considerati someri persoanele care cumuleaza urmatoarele conditii:
o Au depasit varsta de 15 ani;
o Sunt apte de munca;
o Nu au loc de munca (a incetat contractul sau a fost temporar intrerupt si sunt in cautare de munca remunerata);
o Sunt fara ocupatie, apte de munca, nu au mai lucrat sau ultimul loc de munca nu a fost remunerat;
o Sunt disponibile imediat pentru o munca salariata.
Exista o serie de teorii sociologice cu referire la factorii cauzatori ai somajului:
I. Teoria clasica sustine ideea ca somajul exista numai pentru persoanele care vor sa se angajeze, dar cu un salariu superior celui stabilit pe piata muncii. Ca urmare, somajul are cauza rigiditatea salariului real la scadere, nivelul prea ridicat al acestuia pretins de lucratori si presiunile sindicale asupra modului de determinare a salariului care impiedica intreprinzatorii sa ridice cererea de forta de munca la nivelul care ar absorbi intreaga oferta existenta la un moment dat. Somajul voluntar rezulta din faptul ca o parte din someri accepta voluntar sa ramana in aceasta situatie pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp. Ea s-ar datora dorintei lor de a avea mai multa informatie despre locurile de munca ce se ofera. Considerand insuficiente informatiile furnizate pe piata muncii, ei prefera sa examineze singuri ansamblul de oportunitati in baza unor calcule de tip cost / avantaj (costul = lipsa ocuparii, iar avantajul = un loc de munca mai bun).
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
