"Societatea perfecta" este un eseu in care autorul, John Kenneth Galbraith, pune la dispozitia cititorilor o incitanta perspectiva in vederea intelegerii realitatii sociale, economice si politice actuale. Cartea este un melanj intre exemple si propuneri. Pe de-o parte descrie deficientele, dezastrele societatii in care traieste (Statele Unite ale Americii), iar pe de alta parte arata ca imbunatatirea este posibila prin strategii reale si nu iluzorii. In cele 18 capitole sunt abordate concepte ale realitatii precum: economia, inflatia, educatia, migratia, birocratia, istoria etc. In capitolul debutant J.K. Galbraith anticipeaza subiectele abordate ulterior si precizeaza ca scopul acestei lucrari este de "a spune cum e bine". Exista factori precum natura umana, gandirea, istoria care constrang realitatea. Astfel identificarea unei societati bune trebuie sa aiba in vedere structura institutionala si trasaturile umane care nu pot fi inlaturate. Unele dintre caracteristicile societatii perfecte sunt: libertatea individuala, bunastarea, egalitatea rasiala si etnica. Autorul puncteaza importanta banilor afirmand ca lipsa acuta de bani este cea care neaga cel mai mult libertatile individuale. Saracii sunt marginalizati in favoarea celor bogati deoarece doar cei avuti ajung la putere, iar interesul personal este acceptat in detrimentul dorintei de schimbare la nivel social. Aceasta tendinta trebuie inlaturata pentru ca sta in calea nevoii generale. In capitolul secund este continuata ideea conform careia cei bogati influenteaza dominant societatea. Democratia poate fi considerata o democratie a celor bogati acestia exercitand o influenta mai mare asupra vietii politice, intrucat cei saraci nu voteaza chiar daca guvernul poate fi un factor important pentru bunastrarea lor. Evolutia rapida a industriei, a medicinei a facut ca nivelul simplu de trai din trecut sa necesite o schimbare radicala, de exemplu: compensarea lipsei unui loc de munca este esentiala, asigurarea medicala este deasemenea un produs al modernizarii, iar acum consumatorii cat si mediul trebuie protejati. Convietuirea celor saraci cu cei bogati a evidentiat contrastul vizibil dintre cele doua categorii, bunastarea devenind astfel o preocupare publica. In capitolul al treilea este amintit scopul economiei: de o produce bunuri si servicii destinate consumului si de a distribui veniturile rezultate intr-o maniera convenabila (din punct de vedere economic). Autorul subliniaza ca nici socialismul si nici capitalismul nu prezinta conditiile, calitatile necesare pentru dezvoltarea unei societati perfecte. Aceasta trebuie sa se bazeze pe libera initiativa, strategii care mobilizeaza societatea din stagnare spre progres. Trebuie pastrat un nivel de decenta si preocupare in plan social si trebuie aparata democratia. In urmatoarea secventa este prezentata esenta societatii perfecte care consta in ideea ca fiecare membru trebuie sa aiba dreptul la o existenta multumitoare. Doar in cazul in care sistemul economic actioneaza perfect pentru fiecare, oportunitatile intalnesc aspiratiile. In mod cert diferentierile in functie de nivelul de pregatire al fiecaruia, de dorinta si de implicare sunt prezente, insa asigurarea unui nivel care sa ofere fiecaruia posibilitatea de a accede pe o treapta superioara este necesara Principalul impediment care sta in calea realizarii acestor dorinte este saracia. Pentru a elimina neajunsurile principala metoda este aducerea societatii intr-un proces de dezvoltare constant. O societate perfecta trebuie sa prevada perioadele de recesiune si criza, asigurand cresterea fluxului cererii globale prin contributia directa a guvernului la aceasta, scaderea impozitelor si prin scaderea ratei dobanzii, metoda care este considerata cea mai eficienta impotriva stagnarii economice si a somajului. O societate ideala trebuie sa aiba o dimensiune internationala puternic conturata. Statul trebuie sa adopte o atitudine pacifista si de colaborare reciproc avantajoasa cu partenerii sai de afaceri din toata lumea. Trebuie sa existe o puternica orientare catre o pace mondiala Trebuie sa existe, deasemenea, intelegere si sprijin pentru nevoile si sperantele celor mai putin favorizati. Societatea perfecta trebuie sa: ofere locuri de munca pentru fiecare, incurajeze dezvoltarea economica , sa ofere sustinere celor care nu se pot intretine, sa ofere dreptul la un nivel educational minim tuturor , sa ofere posibilitatea de castig diferentiat. S-a constatat ca somajul si inflatia sunt dezechilibre care stau in calea unei societati sanatoase. Ele sunt interdepedente. Impotriva inflatiei se adopta masuri ce presupun mentinerea unui anumit nivel al somajului. Un nivel mai scazut al somajului este un absolut necesar, dar nu exista posibilitatea de a-l combina cu o stabilitate absoluta a preturilor. In urmatoarea parte este dezbatuta problematica regulii de baza a societatii ideale in ceea ce priveste imprumutul public si deficitul bugetar. Strategia economica de baza a unei societati mai bune este promovarea unei cheltuieli publice aflate in pas cu viitoarea crestere economica si cu bunastarea viitoare. Atat politica bugetara cat si cea fiscala constituie o baza pentru celelalte strategii si necesita o deosebita atentie in cadrul sistemului economic modern, cu atat mai mult cu cat pun problema deficitului bugetar. Bazele economice ale unei societati perfecte sunt concentrate in problemele pe care le implica aceste doua politici esentiale si intiativele sau corectiile pe care le impun.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).