Introducere. 3 1. Sistemul Monetar European: etape premergatoare. 4 1. 1. Sarpele monetar. 4 2. Crearea SME - principii si functionare. 6 2.1. Mecanismul de schimb. 6 2.2. Moneda ECU; cursul pivot si marjele de fluctuare.7 3. Integrarea monetara europeana. 8 3.1. Etape ale infaptuirii Uniunii Monetare Europene. 8 3.2. Rolul Bancii Centrale Europene si al Sistemului European al Bancilor Centrale. 12 4. Moneda EURO si efectele acesteia. 12 4.1. Lansarea monedei EURO. 12 4.2. Simbolul - EURO. 12 4.3. Efectele introducerii monedei EURO. 13 Concluzii. 15 Bibliografie. 17
INTRODUCERE Gandirea promotoare a unei Europe unite este veche si a fost exprimata prin diverse idei inca din secolul trecut. Europa a ramas insa profund divizata si afectata in mod deosebit de cele doua razboaie mondiale, care au izbucnit pe acest continent. Dupa primul Razboi Mondial, ideile si preocuparile pentru o Europa unita au fost frecvent evocate. Insa numai dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, statele europene au institutionalizat forme de cooperare internationala, cu competente in domenii specifice, care au pus bazele unei solidaritati mai stranse intre statele europene. In acea perioada, majoritatea monedelor din tarile industrializate erau strans apropiate de dolar sub ceea ce s-a numit ,,standardul de aur" in sistemul de la Bretton Woods. Suprematia de facto a dolarului si devalorizarile catorva monede europene au condus politicienii europeni la cautarea unei solutii de redresare a acestui imbalans printr-o integrare economica intre natiunile europene, prin crearea unui sistem monetar comun. In prezent, Uniunea Monetara Europeana reprezinta unul dintre "stalpii" integrarii europene in viziunea Tratatului de la Maastricht, fiind conceputa ca "motor" pentru continuarea integrarii politice a Europei Occidentale si pentru asigurarea unei cresteri economice accentuate. Preocuparea pentru uniunea monetara nu este, insa, o chestiune noua. Istoria integrarii monetare este mai lunga, Maastricht reprezentand momentul care marcheaza trecerea de la declaratii de principiu la initiative concrete. Constituirea Uniunii Economice si Monetare (UEM), a zonei euro este un rezultat al dinamicii integrarii europene, fenomen care se regaseste ca idee si concept, dar si ca actiune si chiar organizare, de-a lungul istoriei moderne a Europei. Incercarile integrationiste in spatiul european sunt evidente, factorul determinativ fiind adesea cel militar, imbracat in haine politice si uneori statale; noutatea, originalitatea acestei noi incercari de integrare europeana consta in faptul ca factorul determinativ este cel politic, adesea cu caracteristici initiatice, factor instrumentalizat si obiectivizat prin elemente materiale, comerciale, financiare, sociale etc., insa toate acestea ,,tractate" si, in acelasi timp, impinse de o forta imateriala, invizibila, inefabila, moneda, adica de constituentii primari ai ,,constructiei umane", nevoile. Ratiuni politice si economice au determinat procesul de integrare europeana, avand ca scop realizarea pacii, reconcilierii politice si prosperitatii economice, aceasta conducand la o situatie foarte avansata a integrarii financiare si economice in Uniunea Europene (UE), piata unica si moneda unica fiind cele mai evidente caracteristici. Observatorii au punctat numeroase deficiente in constuctia Uniunii Monetare Europene, precum absenta cordonarii politicilor fiscale in cadrul uniunii, neclaritatea politicii Bancii Centrale Europene, incongruenta dintre zona euro si zona monetara optima etc. Desi multe din slabiciunile evidentiate fac dovada unei intuitii corecte, lipseste inca o analiza comprehensiva a unificarii monetare, pe baza caruia sa putem oferi un verdict pertinent in cazul uniunii monetare europene. In acest referat, ne-am propus sa suplinim acest neajuns si sa situeze edificarea sistemului monetar european intr-o perspectiva mai ampla, care sa favorizeze intelegerea corecta a fenomenului discutat si a implicatiilor acestuia. 1. Sistemul Monetar European: etape premergatoare. Inceputurile procesului de integrare europeana se plaseaza in deceniul al 6-lea, cand sunt semnate doua tratate esentiale in crearea unei comunitati economice: - anul 1951, cand se semneaza, la Paris: Tratatul cu privire la Comunitatea Economica a Carbunelui si a Otelului (la care participa 6 tari: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg); - anul 1957, cand se semneaza, la Roma: Tratatul privind crearea Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) si Tratatul privind crearea Comunitatii Economice Europene (CEE). Astfel, Tratatul de la Roma a pus in functiune un mecanism de cooperare economica, care ulterior a necesitat o coordonare a activitatii monetare. Obiectivele CEE, catre care a fost orientata intreaga politica comunitara au vizat: - realizarea unei uniuni vamale, respectiv a unei protectii comune tarifare fata de terti; - realizarea libertatii de circulatie a capitalurilor, a fortei de munca si a serviciilor; - realizarea unei politici comunitare in domeniul agriculturii. Integrarea monetara in cadrul SME este initiata prin mecanismul ,,sarpelui monetar", (1972), continuata cu infiintarea SME (in 1979) si urmata de procesul infiintarii monedei unice EURO, incepand cu anul 1993. 1. 1. Sarpele monetar. Acordul de la Washington din 1971, prin care marjele de fluctuare ale monedelor s-au modificat de la 1% la 2,25%, n-a asigurat decat o stabilitate limitata a ratelor de schimb. Daca o moneda se afla la limita superioara, in timp ce o alta se afla la limita inferioara (respectiv,moneda este la nivelul ,,plafon" sau la nivelul ,,planseu") rezulta ca cele doua monede inregistreaza o abatere a cursului de 4,5 % vis-a-vis de definitia oficiala. Daca o moneda care se afla la nivelul plafon trece la nivelul planseu, in timp ce o alta moneda urmeaza o traiectorie inversa, rezulta ca ecartul ajunge la 9%. La data de 21 martie 1972, Consiliul de ministri al CEE decide reducerea marjelor de fluctuatie ale monedelor europene la jumatate fata de ceea ce se autorizase in 1971. Aceasta rezolutie a fost urmata de un acord intre Bancile Centrale Europene, semnat la Bale, la data de 10 aprilie 1972, moment la care se infiinteaza ,,sarpele monetar". Denumirea este data de imaginea evolutiei cursului monedelor europene. Acestea formeaza, in evolutia lor, o linie ondulata (,,un sarpe") care se incadreaza intr-un tunel ce reprezinta marjele de fluctuatie autorizate de sistemul monetar international. Tunelul dispare cu incepere din martie 1973, cand marjele de fluctuatie fata de dolar inceteaza sa existe, odata cu trecerea la fluctuatia libera a monedelor. Acest sistem de fluctuare a monedelor a avut doua forme: - sarpele in tunel (24.04.72 - 11.03.73) - sarpele fara tunel (12.03.73 - 12.03.79). Sarpele in tunel se caracterizeaza printr-o fluctuare a monedelor europene fata de $ SUA si intre ele, in anumite limite, respectiv: 2,25% fata de $ si 4,5 % intre ele. Astfel, exista doua tipuri de marje fata de $ : inferioara si superioara, care formeaza un tunel, iar, in interiorul acestuia, exista o banda de fluctuare a cursurilor de schimb ale monedelor europene. Atunci cand cursul de piata al unei monede se apropie de limitele stabilite, este necesara interventia Bancii Centrale prin vanzarea sau cumpararea de devize cerute sau oferite excedentar. Sarpele in tunel a fost afectat de practica speculativa a detinatorilor de $ care au incercat sa se debaraseze de moneda americana pentru a cumpara aur pe piata libera de la Londra. In aceste conditii, tarile europene au eliminat obligatia mentinerii unei limite de fluctuatie fata de $ american, dar mentin acelasi nivel de fluctuatie intre monedele europene (4,5%). In decursul perioadei in care a functionat, mecanismul ,,sarpelui" monetar a cunoscut perioade dificile. In iunie 1972, de exemplu, lira sterlina abandoneaza acest mecanism. Marea Britanie n-a putut sa mentina cursul monedei sale, datorita riscului de epuizare a rezervelor de schimb. Coroana daneza paraseste ,,sarpele monetar", dar este reintegrata la finalul anului 1972. Lira italiana iese definitiv din sistem in 1974, iar francul se retrage si revine in ianuarie 1974, respectiv iulie 1975. Sarpele monetar nu a asigurat stabilitatea dorita nici pentru monedele care au ramas fidele sistemului. Marca germana a fost reevaluata de 4 ori: guldenul olandez a facut obiectul a doua reevaluari, iar francul belgian a fost reevaluat o singura data. In acest mod, se poate explica de ce in anul 1979, tarile europene incearca o alta modalitate de asigurare a stabilitatii monetare, cu ajutorul unui nou sistem.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).