Sistemul Instituțional al Uniunii Europene

Cuprins referat Cum descarc?

1. STRUCTURA SISTEMULUI INSTITUTIONAL COMUNITAR 2
2. PARLAMENTUL EUROPEAN 3
2. 1. Organizarea Parlamentului European 4
2.2. Puterile Parlamentului European 7
3. CONSILIUL EUROPEAN 8
4. CONSILIUL UNIUNII EUROPENE 9
4.1 Componenta Consiliului 9
4.2 Atributiile Consiliului Uniunii Europene 11
5. COMISIA EUROPEANA 11
CONCLUZII 14
BIBLIOGRAFIE 15

Extras din referat Cum descarc?

1. STRUCTURA SISTEMULUI INSTITUTIONAL COMUNITAR
Uniunea Europeana reprezinta un ansamblu institutional rezultat din adaugirea, comansarea si restructurarea treptata a unui impresionant numar de institutii si organe. Aceasta dispune de un cadru institutional unic. 
Potrivit Tratatului de la Maastricht, acesta asigura coerenta si continuitatea actiunilor intreprinse in vederea atingerii obicetivelor sale, respectand si dezvoltand totodata acquis-ul comunitar. 
Cadrul institutional unic al Uniunii Europene cuprinde:
- Parlamentul European;
- Consiliul European; 
- Consiliul Uniunii Europene; 
- Comisia Europeana; 
- Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene; 
- Curtea de Conturi Europeana. 
Fiecare institutie va actiona in functie de Tratate: PE, Consiliul, Comisia, Curte de Justitie isi vor exercita competentele in conditiile si scopurile prevazute in dispozitiile Tratatelor Consultative ale Comunitatilor Europene.
Proiectul Tratatului de modificare a Tratatului Privind Uniunea Europeana si a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene include in randul institutiilor Uniunii si Banca Centrala Europeana (in prezent, organ financiar, alaturi de Banca Europeana de Investitii si Fondul European de Investitii).
Pentru indeplinirea obiectivelor stabilite prin tratate, cadrul institutional al Uniunii Europene este intregit de un complex de organisme specializate financiare (Banca Centrala Europeana, Banca Europeana de Investitii), consultative (Comitetul Economic si Social European, Comitetul Regiunilor), de control (Mediatorul European, Controlorul European al protectiei Datelor), interinstitutionale (Oficiul publicatiilor oficiale ale Comunitatilor Europene, Oficiul pentru selectia personalului Comunitatilor Europene), descentralizate (Agentia Europeana pentru Siguranta Aeriana, Agentia Europeana pentru Evaluarea Medicamentelor, Agentia Europeana a Mediului, Agentia Europeana pentru Reconstructie, Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca, Agentia Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Agentia Europeana de Aparare, Autoritatea Europeana pentru Securitate alimentara, Agentia executiva pentru Programul de Sanatate Publica, Agentia Executiva pentru Educatie, Audiovizual si Cultura, Oficiul Comunitar pentru Varietati Vegetale, Oficiul pentru Armonizare in Piata Interna, Oficiul European de Lupta Contra Fraudei, Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si a Dependentei de Droguri, Centrul European pentru Dezvoltarea Formarii Profesionale, Centrul de Traduceri pentru Institutiile Uniunii Europene, Centrul pentru Observatii prin Satelit al Uniunii Europene, Europol, Eurojust, Institutul European pentru Studii de Securitate, Colegiul European de Politie, Fundatia Europeana pentru Formare Profesionala, Delegatiile Comisiei Europene in statele membre ). 
2. PARLAMENTUL EUROPEAN
"Adunarea", cum se numea initial, s-a autodenumit "Adunarea Parlamentara Europeana" (prin Rezolutia din 20 martie 1958), iar apoi "Parlament European", prin Actul Unic European (Rezolutia din 20 martie 1962). 
Adunarea reprezenta popoarele statelor membre unite in cadrul Comunitatii Economice Europene, avand doar un rol consultativ. Ulterior, odata cu schimbarea denumirii de Parlament, in anul 1962, institutia a capatat mai multa putere si veritabile competente, prin tratatele de la Maastricht (1992) si Amsterdam (1997), transformandu-se astfel intr-o institutie legislativa asemanatoare parlamentelor nationale. Treptat, Parlamentul European devine o institutie de prim rang a Comunitatii, capatand atributii sporite in domeniul bugetar (1970) si financiar (1975), exercitandu-si apreciabil participarea la activitatea de decizie la nivel comunitar, nu numai prin procedurile de consultare si cooperare, dar indeosebi prin procedura de codecizie in anii 1990.
Parlamentul European este ales prin vot universal de catre cetatenii statelor membre, vot care-i da legitimitate, iar dezbaterile, opiniile si rezolutiile sunt publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Euroepene, fiind singura institutie a Uniunii Europene ale caror dezbateri sunt publice. Alegerile parlamentare au loc la fiecare cinci ani si fiecare cetatean cu drept de vot in tara lui are dreptul sa-si aleaga europarlamentarii. Primele alegeri directe ale Parlamentului European au avut loc in anul 1979, la 34 de ani de la terminarea Razboiului al Doilea Mondial, ca un simbol al concilierii, sufragiul universal direct conferindu-i legitimitate economica. 
Numarul parlamentarilor a evoluat, odata cu cresterea numarului statelor membre ale Uniunii Europene, in actuala legislatura (cea de-a 6-a: 2004-2009), Parlamentul numarand 732 parlamentari pana pe 1 ianuarie 2007, cand numarul acestora a crescut la 785 parlamentari, ca urmare a aderarii Bulgariei (reprezentata de 18 parlamentari) si a Romaniei (reprezentata de 35 de parlamentari).
Potrivit Tratatului de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeana si a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene, Parlamentul European va fi format din reprezentantii cetatenilor Uniunii, al caror numar nu poate depasi 750. In urma reuniunii de la Lisabona, din 18 octombrie 2007, la presiunile Italiei, printr-o Declaratie speciala, s-a suplimentat cu un loc viitoarea componenta a Parlamentului European. Reprezentarea cetatenilor va fi asigurata in mod proportional descrescator, cu un prag minim de 6 membri si un prag maxim de 96 locuri pentru fiecare stat membru., decizia de stabilire a structurii Parlamentului European adoptandu-se la initiativa si cu aprobarea acestuia, de catre Consiliul European, cu unanimitate de voturi.

Fisiere in arhiva (1):

 Sistemul Institutional al Uniunii Europene.doc