Sistemul decizional al unei organizații

Ca demers deliberat (constient), transformarea resurselor disponibile la un moment dat in valori necesare omului si societatii nu trebuie sa atenteze si sa puna in pericol echilibrul general, intre om si natura, intre om si societate, intre existenta si constiinta acestuia, intre generatii. Pe de alta parte, acumuland cunostinte (informatii, date, idei) si experienta in raporturile cu natura si cu societatea, cu el insusi, omul si-a format si cultivat de-a lungul istoriei un anumit mod de a fi si a se comporta si manifesta in familie si in colectivitate, un set de valori si norme, de criterii si judecati care l-au ajutat in examinarea si solutionarea multiplelor probleme cotidiene, imbunatatindu-si semnificativ calitatea vietii si a muncii.

Un proces indelungat si anevoios, cu destule dileme si capcane, in pofida carora a contribuit hotarator la ridicarea neintrerupta a nivelului de constiinta, atat de benefica in asumarea responsabilitatilor si in respectarea valorilor si a reglementarilor in vigoare, a legitatilor general valabile. In aceasta evolutie, rezolvarea problemelor social-economice la nivelul individului si al guvernului in care acesta era integrat, al comunitatilor si al tarii in ansamblul sau, cu puternic impact asupra constiintei si a existentei omului, a capatat in acuitate, devenind prioritara in preocuparea teoreticienilor (cercetatori) si a practicienilor (politicienilor) deopotriva.

Asa cum se preconiza, incet si sigur, cercetarea stiintifica a devenit mai sistematica si pragmatica, institutionalizandu-se, iar rezultatele (descoperirea unor metode si tehnici, teorii si principii moderne) acesteia au facilitat rezolvarea viabila, optima a problemelor critice, la ridicarea eficientei la nivel micro sau macro-social si, implicit, la reducerea incertitudinilor si riscurilor care insotesc, inevitabil, punerea in opera a strategiilor, planurilor si programelor dezvoltarii, adica trecerii din momentul prezent (t) spre orizontul de timp viitor (t+1).

Astfel, ca raspuns la cerintele praxisului social, ale complexitatii si dinamismului fenomenelor si proceselor economice, conducerea clasica, predominant bazata pe talent si intuitie, pe experienta, a fost inlocuita cu alta, principial noua, inedita, de tip prospectiv si novator, demers cunoscut sub numele de profesionalizarea carierei, avand ca dominante pregatirea sistematica si permanenta specifica domeniului, competenta si moralitatea, participarea efectiva si activa a salariatilor la fundamentarea si adoptarea deciziilor, nu numai la infaptuirea acestora. Cum in activitatea practica decizia imbraca doua forme:

- actul decizional (situatiile avand complexitate redusa, cu caracter repetitiv, in care variabilele implicate sunt bine cunoscute de catre manager) si procesul decizional (situatiile complexe care presupun un important consum de timp, de ordinul orelor, zilelor si chiar al saptamanilor, pentru a se culege si analiza informatiile, dar si pentru a se consulta specialisti in domeniu), formarea unui punct de vedere profesionist, competent, a unor judecati de valoare obliga pe decident sa parcurga mai multe etape, intr-o succesiune logica, de natura sa asigure rigoarea stiintifica in pregatirea, adoptarea, infaptuirea si evaluarea rezultatelor obtinute. Un rol important in luarea deciziei il joaca, de asemenea, evaluarea factorilor determinanti, care se grupeaza in doua categorii distincte ?Factori interni, provenind din propriul mediu (tehnici, economici, sociali), care exprima nivelul de dotare tehnica, influenta exercitata de descoperirile din stiinta si din tehnologie, gradul de pregatire a salariatilor, climatul de munca, calitatea sistemului informational si a logisticii. Cei mai importanti sunt: pregatirea si experienta profesionala (si manageriala) a decidentilor,motivarea celor implicati in actul si procesul decizional, atitudinea si responsabilitatea fata de continutul si consecintele deciziilor, volumul de informatii disponibil si actualitatea acestora, nivelul autoritatii formale si informale a decidentului;

Factori externi, provenind din mediul ambiant in care se desfasoara activitatea, cum ar fi: sensul si ritmul dezvoltarii ramurii sau domeniului; informatiile si datele referitoare la valorificarea cercetarilor tehnologice, economice, sociologice; restrictiile functionale si structu- rale, normative, legislative s.a.; cadrul relational cu alte institutii si organisme, de la furnizori si pana la clienti sau beneficiari directi.

In mai putine cuvinte, scopul sau obiectivul oricarei decizii este acela de a rezolva cat mai repede posibil problemele ce apar in functionarea normala a activitatii, adica a parametrilor stabiliti, de a reduce la minim incertitudinile si riscurile ce insotesc