Servicii - telecomunicații

Introducere

Unele din însuşirile fundamentale ale fiinţei umane sunt cunoaşterea şi comunicarea. Fără a ţine seama de aceste caracteristici nu poate fi înţeleasă apariţia lui Homo Sapiens şi nici a lui Homo Faber. Omul a devenit “înţelept” şi “făuritor” de comodităţi în intenţia de a evolua spre o viaţă mai bună, acoperitoare a trebuinţelor sale. Comunicarea este omniprezentă, întrucât toate procesele sociale implică şi un proces de comunicare, un schimb de informaţii.

Societatea contemporană este o societate informaţională. Noua economie se bazează pe servicii. Astfel, lumea serviciilor trebuie să se transforme într-un ritm rapid în dinamice corporaţii ale erei informaţiilor. Pentru aceasta este necesară dezvoltarea, în primul rând, a serviciilor de telecomunicaţii. Telecomunicaţiile sunt un domeniu foarte complex şi joacă un rol extrem de important în dezvoltarea şi buna desfăşurare a tuturor celorlalte sectoare economice, dar şi a societăţii umane în general.

Termenul de telecomunicaţii desemnează comunicaţiile efectuate la distanţă în scopul transmiterii informaţiilor, reprezintă suportul logistic al tehnicilor de transmitere a imaginilor, sunetelor, informaţiilor. Utilizând cabluri, sateliţi şi relee, telecomunicaţiile formează infrastructura de bază a economiei moderne.

Încă din cele mai vechi timpuri, comunicarea se realiza prin diverse mijloace: semnale de fum, luminoase, tobe, semnale sonore, steaguri etc. În zilele noastre, telecomunicaţiile implică utilizarea aparaturilor electronice. Printre primii inventatori din domeniul telecomunicaţiilor moderne trebuie amintiţi Alexander Graham Bell, Guglielmo Marconi şi John Logie Baird. În societatea modernă, serviciile de telecomunicaţii deţin un rol extrem de important în viaţa de zi cu zi, în economia şi în dezvoltarea unei ţări/regiuni. Astfel radioul, telegrafia, telefonia(fixă sau mobilă), televiziunea, comunicaţiile digitale sau reţelele de calculatoare se pot subscrie acestui domeniu, de altfel foarte vast.

În ţara noastră, cele mai dinamice şi „perisabile” servicii în perioada contemporană se regăsesc în domeniul telecomunicaţiilor, domeniu ce se confruntă cu o instabilitate accentuată a pieţei şi cu necesitatea unei puteri financiare din ce în ce mai mari. Datorită reformei întârziate şi a lipsei de înţelegere a mecanismelor economice care guvernează telecomunicaţiile, România are astăzi una dintre cele mai mici densităţi ale telefoniei fixe (20%) din Europa Centrală, deşi în 1989 era înaintea Ungariei şi a Poloniei. Marea problemă o constituie slaba dezvoltare a reţelei locale. Pentru reducerea acestui decalaj sunt necesare investiţii mari, care ar trebui atrase din afara industriei.

Piaţa telecomunicaţiilor în România, în adevăratul sens al conceptului s-a constituit după 1990. Precizarea se impune deoarece eforturile tehnice de a construi un sistem modern de telecomunicaţii datează înca din 1967, când sub îndrumarea academicianului Mihai Drăgănescu, a fost iniţiat un program naţional de informatizare, abandonat în 1985.

După o lungă perioadă de claustrare tehnologică şi informaţională, România anului 1990 şi-a redeschis legăturile oficiale şi individuale cu restul lumii. Pentru că această deschidere să se concretizeze, precum şi pentru a deveni operaţională şi benefică, unul din sectoarele cheie care se impunea cu necesitate de a fi reformat şi revitalizat a fost cel al telecomunicaţiilor.

Constituirea la 1 iulie 1991 a Regiei Autonome ROMTELECOM ca operator naţional de telefonie şi crearea unui cadru legislativ adecvat, au făcut posibilă concretizarea strategiei de dezvoltare a acestui domeniu prioritar al infrastructurii macroeconomice a României.

Tranziţia treptată la principiile economiei de piaţă şi contactele cât mai consistente cu Uniunea Europeană, atât în perioada de preaderare cât şi în cea de aderare, au contribuit din plin la dezvoltarea de telecomunicaţii moderne.

CAPITOLUL 1. Analiza evoluţiei serviciilor de telecomunicaţii în România

1.1 Populația ocupată pe tipuri de activități în perioada 2005-2009

În tabelul următor este prezentată evoluția populației ocupate în serviciile de Transport, depozitare și comunicații, in raport cu celelalte tipuri de servicii.

ANII Transport, depozitare și comunicații (mii persoane) Total economie

(mii persoane)

2005 451,8 9683,2

2006 481,9 9330,7

2007 479,3 9844,1

2008 498,7 9365,9

2009 455 9261

Ponderea populatiei ocupata in anul 2005 Ponderea populatiei ocupata in anul 2009

Se observa o crestere a populatiei ocupata in serviciul de Transport, depozitare și comunicații, de la 451,8 in anul 2005 la 455 in anul 2009, aproximativ cu 1% .Valoarea maxima se inregistreaza in anul 2008, iar cea minima in anul 2005.Creşterea populaţiei ocupata se datoreaza scaderii populaţiei ocupata in total economie şi a creşterii populaţiei ocupata in serviciul analizat de noi.

În acest tabel vom arata evolutia populației ocupata în serviciile de telecomunicaţii, în perioada 2005-2009, cu ajutorul indicatorilor absoluți, relativi și medii.

ANII Indicatori absoluți

(mii persoane) Indicatori relativi

(%) Indicatorii medii

De nivel Modificări absolute Indicele dinamicii Ritmul de creștere Calculați din valori absolute Calculați din valori relative

yi

2005 451,8 0 - 100 - 0 - 473,34 0,8 1,0018 0,18

2006 481,9 30,1 30,1 106,66 106,66 6,66 6,66

2007 479,3 27,5 -2,6 106,08 99,46 6,08 -0,54

2008 498,7 46,9 19,4 110,38 104,04 10,38 4,04

2009 455 3,2 -43,7 100,70 91,23 0,7 -8,77

1.2 Produsul intern brut, pe categorii de resurse ( milioane lei, prețuri curente)

În urmatorul tabel am prezentat valorile PIB-ului inregistrat de serviciile de Transport, depozitare și comunicații in raport cu valorile PIB-ului inregistrate de celelalte servicii.