Sanitaria Industrială

I. Sanitaria industrială.

1. Mijloace de protecţie în cazul prafurilor.

Un şir de producţie tehnologică în construcţia, industria materialelor de construcţie şi în alte domenii ale industriei sînt însoţite de formarea şi răspîndirea în mediul de producţie a prafului, care influenţează negativ asupra organismului uman şi în îndeosebit asupra organelor respiratorii. Praful de producţie influenţează negativ nu numai asupra organismului uman, adesea el înrăutăţeşte mediul de producţie în limitele zonei de lucru, duce la uzarea rapidă a pieselor şi agregarea supuse frecării. Afară de aceasta, praful poate fi sursă de electricitate statică. Praful se formează în timpul mărunţirii, măcinării, fracţionării diferitor materiale, la transportarea, încărcarea şi descărcarea materialelor pulverulente; la pregătirea suprafeţelor construcţiilor pentru izolare şi finisare; în timpul executării lucrărilor de terasamente; la demolarea constrcuţiilor şi instalaţiilor etc. Gradul de influenţă a prafului asupra organismului uman depinde de proprietăţile lui fizico – chimice,

toxicitate, dispersitate şi concentraţie.

În cazul, cînd metodele de desprăfuire a aerului zonei de muncă nu asigură micşorarea concentraţiei prafului pînă la valoarea admisibilă sau curăţarea mediului aerian este imposibilă sau neefectivă pentru protecţia vremelnică a organelor omului sunt folosite haine speciale şi mijloace individuale de protecţie.

Pentru protecţia organelor de respiraţie, de prafurile de var, de ciment, ipsos, azbest sunt folosite respiratoare de tipul RN-19. Pentru protecţia ochilor se folosesc ochelarii speciali antipraf. Pentru protecţia corpului sunt folosite costume şi combinizoane contra prafului confecţionate dintr-o ţesătură specială, care se curăţă uşor prin scuturare.

2.Metode de combatere a zgomotului.

Pot fi folosite următoare metode şi mijloace:

a) metode tehnic-organizatorice

- folosirea proceselor tehnologice cu zgomot redus;

- perfecţionarea tehnologiilor de deservire şi reparaţie a maşinilor şi utilajelor;

- folosirea mijloacelor şi utilajul cu zgomot redus. o metode arhitectural-planificatoare

-amplasarea raţională, din punct de vedere acustic, a întreprinderilor, încăperilor clădirilor şi instalaţiilor;

- amplasarea raţională a zonelor de muncă.

b)mijloace acustice

1

- împrejmuiri fonoizolatoare a clădirilor, făţuieli fonoabsorbante, sprijine vibroizolante. Temperatura de asemenea trebuie luată în considerare, deoarece, influenţând proprietăţile materialelor fonoizolante, poate să afecteze performanţele acustice, cît şi gradul de confort.

3. Cerinţe sanitaro-igienice faţă de sisteme de ventilare.

- sisteme de ventilaţie trebuie să fie calculate corect. Volumul de aer trebuie să fie suficient pentru eliminarea surplusurilor de căldură, umezeală şi a substanţelor nocive;

- volumul de aer aspirat în încăpere trebuie să corespundă volumului de aer eliminat.

- sisteme de ventilare trebuie să fie plasate în aşa mod ca eliminare să fie executată din locuri cu degajări sporite, iar aspirarea aerului curat - în locuri cu concentraţii minime. Dacă această se referă la surplusuri de căldură, atunci aspirare să se execute la podea, iar eliminarea de sub tavanul încăperii.

- sisteme de ventilare nu trebuie să provoace suprarăcirea sau supraîncălzirea angajaţilor;

4. Cerinţe faţă de iluminatul de producţie.

- Iluminatul la locuri de muncă trebuie să corespundă lucrului vizual, care este determinat de următorii parametri: obiectul de distingere; fondul valorile căruia se află între limite 0,02 - 0,95.

- Este necesară asigurarea unei uniformităţi îndestulătoare a luminaţiei pe suprafaţa de lucru, precum şi în limitele spaţiului înconjurător.

- Pe suprafaţa de lucru nu se admit umbre puternice.

- Valoarea iluminării trebuie să fie constantă în timp.

- E necesar de a alege direcţia optimă a fluxului de lumină.

- E necesar de a alege componenţa spectrală a luminii.

- Toate elementele instalaţiilor de iluminat trebuie să fie asigurate prin legarea la pământ sau la firul nul.