Salariul

Definirea conceptului

Termenul de salariu a avut - chiar de la aparitia sa - sensul de venit al unei persoane care munceste la altcineva, de care este dependenta, fie juridic, fie economic. Pe piata muncii, salariul apare in dubla ipostaza: daca privim salariul din punctul de vedere al celui care il plateste, atunci el reprezinta un cost; privit insa, din punctul de vedere al celui care presteaza munca, el reprezinta un venit.

intr-un sens general, salariul este considerat pretul muncii inchiriate, venitul incasat de o persoana in schimbul muncii depuse.

Salariul se stabileste pe baza unui consens intre posesorul factorului munca si cel ce are nevoie de acest factor de productie, in contextul general al raportului dintre cererea si oferta de munca. La stabilirea salariului, raportul cerere-oferta de munca actioneaza in doua trepte: prima - releva conditiile de ansamblu proprii unei economii, ramuri, subramuri si piete locale; a doua, este cea care corespunde situatiei reale din firmele unde se face angajarea. in timp ce prima treapta permite formarea salariului ipotetic sau teoretic, cea de-a doua il stabileste pe cel efectiv, nominal.

Componentele salariale

in Romania, conform reglementarilor in vigoare, salariul cuprinde:

-salariul de baza;

-adaosurile, formate din plusul de acord, premiile acordate din fondul de salarii, cota parte din profitul net, alte adaosuri;

-sporuri la salariul de baza, pentru conditii deosebite de munca, grele, periculoase sau penibile; pentru conditii nocive de munca; pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de munca si lucru in zilele libere si sarbatori legale; pentru vechimea in munca; pentru lucrul in timpul noptii.

Ca pret al serviciului adus de factorul munca salariala, salariul este platit dupa depunerea muncii, in functie de rezultate, ele prezentandu-se ca salariu teoretic sau ipotetic, stabilit la angajare.

in functie de motivul si modul de acordare a salariului, acesta poate fi:

a)salariul personal (individual)- salariul incasat de fiecare salariat pentru munca depusa;

b)salariul colectiv, care reprezinta veniturile primite de salariati din remunerarea colectiva, fiind atribuit tuturor angajatilor unei intreprinderi pentru participarea in calitate de salariat, in vederea cointeresarii la activitatea intreprinderii;

c)salariul social, care reprezinta acea parte din venitul national prin care societatea, in ansamblul sau, intervine pentru a spori veniturile unor categorii de salariati sau numai ale unor grupuri din cadrul acestora ce se confrunta cu o situatie familiala mai grea sau cu riscuri (accidente de munca, boli profesionale, somaj). in functie de obiectivele pe care le urmareste acesta, se imparte in doua categorii: salariul social afectat, care reprezinta suplimentul de venit varsat in mod regulat unor categorii de salariati, in functie de situatia lor familiala, si salariul social amanat, acordat pentru riscuri comune tuturor oamenilor.

Structura valorica si natural-materiala a venitului national, care constituie substanta salariului, determina existenta salariului nominal si real.

Salariul nominal este suma de bani pe care salariatul o primeste atunci cand lucreaza, si el poate fi brut, exprimat prin suma de bani totala cuvenita factorului munca salariata, si net, reprezentata prin suma de bani efectiv incasata dupa scaderea din salariul brut a impozitului pe salariu, a contributiei pentru somaj, pentru pensii suplimentare.

Salariul real exprima cantitatea de bunuri materiale si servicii care poate fi cumparata la un moment dat cu salariul nominal, acesta fiind in functie de marimea salariului nominal brut, de cea a impozitelor pe salarii, de preturile marfurilor si tarifele serviciilor, adica de costul vietii. Daca majorarea salariului nominal este inferioara escaladarii preturilor, asistam la o reducere a salariului real sau, cu alte cuvinte, la o scadere a puterii de cumparare, deci la o crestere a costului vietii.

Salariul nominal si salariul real nu evolueaza intotdeauna in acelasi sens. Astfel, daca are loc o crestere a salariului nominal care depaseste cresterea nivelului preturilor, atunci salariul real creste, ambele (atat salariul nominal cat si salariul real) evoluand in acelasi sens. Daca, dimpotriva, aceasta crestere a salariului nominal este devansata de cresterea nivelului preturilor, atunci asistam la o reducere a salariului real, cele doua marimi evoluand in sensuri contrare.

Forme de salarizare

Formele de salarizare reprezinta ansamblul metodelor, regulilor si principiilor pe baza carora se stabileste legatura intre activitatea depusa de salariati si partea din rezultatul muncii ce revine salariatilor.

Se utilizeaza trei forme de salarizare:

a)Salarizarea in regie - prin care se asigura remunerarea salariatului dupa timpul lucrat, fara a se preciza cantitatea de munca pe care acesta trebuie sa o depuna in unitatea de timp, dar se stabileste ce are de facut si ce raspunderi ii revin.

Salarizarea in regie este indicata acolo unde calitatea produselor prezinta mai mare importanta decat cantitatea lor, munca nu poate fi normata pentru a se stabili timpul normal de executie, evidenta productiei pe lucrator ar fi greu de tinut sau este costisitoare etc.

Salarizarea in regie prezinta avantaje si dezavantaje. Printre avantaje mentionam:

-salariul se calculeaza foarte simplu, usor de inteles;

-salariatii au mai multa siguranta in privinta sumei pe care o primesc, deoarece ea nu variaza in proportie directa cu productia;

-se reduc mult cheltuielile administrative pentru calculul si contabilitatea sumelor.

Dintre dezavantaje amintim:

-nu stimuleaza lucratorii pentru cresterea productivitatii muncii;

-exista tentatia de incetinire a ritmului de lucru in conditiile unei supravegheri ineficiente a lucrului si atunci cand exista dorinta de a presta ore suplimentare salarizate cu majorare;

-necesita o supraveghere mai atenta a salariatilor pentru a asigura respectarea disciplinei in munca, ceea ce atrage cresterea cheltuielilor firmei;

-veniturile efective ale muncitorilor sunt, in general, mai mici decat ale celor salarizati in acord.

b)Salarizarea in acord - prin care se asigura remunerarea salariatului dupa cantitatea de bunuri produse sau a numarului de operatii executate in unitatea de timp si a tarifului pe produs sau lucrare. Avantajele acestei forme de salarizare constau in:

-stimuleaza productivitatea salariatului;

-evidentiaza mai bine legatura dintre munca depusa si salariul primit;

-cheltuieli reduse prin renuntarea la supraveghetorii necesari in cazul salarizarii in regie.

Principalul dezavantaj al acestei forme de salarizare il reprezinta faptul ca, in dorinta de a obtine salarii mai mari, se pune accentul mai mult pe cantitate, uneori in detrimentul calitatii.

c)Salarizarea mixta - consta intr-o remunerare fixa pe unitatea de timp, de regula pe o zi de munca, ce se acorda in functie de indeplinirea unor conditii tehnice, tehnologice, de organizare etc., fiecare conditie avand un tarif. Salariul fixat de firma este ridicat si nu poate fi obtinut numai de salariatii cu aptitudini deosebite care indeplinesc toate conditiile.

Aplicarea diferitelor forme de salarizare este de multe ori contestata atat de salariati cat si de patronat, fapt ce a determinat cautarea permanenta a unor modalitati de imbunatatire a formelor de salarizare, dintre care amintim: corectarea (vizeaza mentinerea salariului la un nivel decent prin adaptarea rapida a acestuia la inflatie si egalizarea salariilor din sectorul de stat si cel privat si mixt pentru munca egala), participarea (vizeaza admiterea salariatilor la impartirea profitului obtinut de firma imbracand forma unor cote-parti din profit, acordarii de actiuni sau stabilirii unui procent din cifra de afaceri) si socializarea (consta in acordarea unui surplus la salariu pentru salariatii aflati in situatii grele care nu pot face fata numai cu salariul incasat pentru munca depusa.