Romtelecom și problema monopolului

Afirmarea pietei concurentiale, pilon al economiei de piatã, este un proces dificil, în evolutia cãruia se înregistreazã succese, dar si esecuri. Astfel, piata concurentialã oferã multiple avantaje. Se stie cã numai concurenta este în mãsurã sã genereze eficientã economicã si cã pe termen scurt firmele cu activitate mai eficientã reusesc sã-si mãreascã cota de piatã fatã de rivalii care produc cu costuri mai ridicate. De asemenea, concurenta este cea care face ca produsele cerute de cumpãrãtori sã fie oferite pe piatã, prin mentinerea unui numãr de producãtori într-un domeniu care sã satisfacã cât mai bine cerintele cumpãrãtorilor. În plus, firmele competitive reflectã eficienta utilizãrii factorilor de productie. Asa se explicã de ce firmele care obtin cele mai mari profituri sunt cele care satisfac cel mai bine cerintele cumpãrãtorilor si de ce salariile cele mai mari corespund activitãtilor cele mai productive. Pe de altã parte, piata concurentialã prezintã imperfectiuni, genereazã insuccese nu numai pentru agentii economici care nu se pot adapta la exigentele sale, dar si pentru sistemul economic în cadrul cãruia s-a manifestat.

Insuccesul pietei se dovedeste prin incapacitatea institutiilor de piatã ale unui sistem economic de a sustine activitãtile necesare din punct de vedere social sau de a le elimina pe cele nedorite. În acest context, se recunosc douã cauze ale esecului unei piete: insucces prin structura pietei (failure by market structure). Aceasta se manifestã atunci când conditia concurentialã a multor producãtori într-un domeniu nu este asiguratã. Într-o asemenea ipostazã, concurenta nu se poate manifesta. Este cazul pietelor telecomunicatiilor, distributiei energiei electrice, apei etc. în care pretul si profitul firmei cu pozitie de monopol se supun unor reglementãri guvernamentale. În plus, politica antitrust urmãreste sã limiteze puterea economicã a marilor firme;si pe de alta parte insucces prin mecanismul pretului (failure by incentive). Aceasta se produce atunci când sistemul preturilor se prãbuseste ca o reflectare a costurilor si avantajelor din productie si consum. Mai exact, fiecare activitate de productie si consum de bunuri si servicii genereazã pe de o parte nu numai costuri contabile de productie, dar si costuri sociale, iar pe de altã parte, nu numai venituri firmelor producãtoare, dar si avantaje sociale. Dacã producãtorii, consumatorii sau mãrfurile care fac obiectul schimbului nu îndeplinesc anumite conditii , se înregistreazã niveluri eficiente ale productiei, distributiei sau satisfactiei consumatorului. Piata devine imperfectã si se caracterizeazã prin aparitia monopolurilor sau externalitãtilor negative, a bunurilor publice si a informatiei imperfecte. Concurenta imperfecta caracterizeaza acela ramiri economice in care ofertantii detin controlul asupra preturilor marfurilor pe care le produc.

Monopolul este cunoscut ca acea situatie de piatã în care existã un singur ofertant al unui produs care controleaza complet o anumita piata. Acesta este singurul care desfasoara activitati de productie in ramura sa de activitate. In plus, nu exista nimeni sa produca un substituient al produsului pe care-l realizeaza firma respectiva. Adevaraturile monopoluri se intalnesc foarte rar in ziua de azi. De regula, existenta lor este asigurat de catre stat. În cele mai multe orase, domeniile de distributie a energiei electrice, a gazelor naturale, firme locale prestatoare de sevicii publice (telefonie, televiziune prin cablu) sunt piete de monopol. Chiar si monopolurile protejate trebuie sa tina seama de concurenta (telefoanele celulare fac concurenta telefoanelor clasice).