România și tratatul constituțional UE

Introducere

Uniunea Europeana este o comunitate de valori, fiind produsul mai multor mari tradiţii religioase şi filozofice. Ideile grecilor şi ale romanilor, creştinismul, iudaismul, umanismul şi iluminismul ne-au făcut ceea ce suntem astăzi. Experienţa celui de-al doilea război mondial i-a învăţat pe europeni cât de fundamentală este acceptarea unor valori comune: pace, stabilitate, prosperitate. Pe măsura însă ce Uniunea Europeană a avansat, mărindu-şi dimensiunile şi extinzându-şi competenţele, entuziasmul faţă de continuarea proiectului european s-a pierdut printre proceduri complexe de decizie, calcule bugetare şi diferenţe de abordare politică.

I. Tratatul de instituire a Constituţiei pentru Europa

Cu cât Uniunea va avea mai mulţi membri, cu atât creşte riscul ca aceste aspecte să devină mai pregnante, iar cetăţenii să nu mai poată zări ceea ce este comun pentru Europa. Un prim semnal major de alarmă a fost veto-ul irlandez faţă de Tratatul de la Nisa, într-o ţară unde efectele positive ale aderării la UE sunt certe. Cetăţenii europeni se simt tot mai departe de deciziile de la Bruxelles, care se iau în numele lor şi pentru ei, dar pe care adesea nu le înţeleg datorită bizantinismului procedurilor. Crearea Convenţiei Europene a avut rolul de a reduce această percepţie, de a da imaginea că viitorul UE se decide transparent şi în consultare cu societatea civilă şi cu principalii actori sociali. Tratatul constituţional este rezultatul acestui efort. În preambulul său se afirmă că «Europa este unită în diversitate». Diversitatea este evidentă; unitatea însă nu poate fi găsită decât prin întoarcerea la valorile pe care s-a

construit Uniunea Europeană.

Originea Tratatului

Cu ocazia Consiliului European de la Laeken, şefii de stat şi de guvern au luat decizia de a constitui o Convenţie al cărei rol a fost acela de a găsi soluţii pentru a face faţă noilor provocări cu care Uniunea Europeană se confrunta. Noile circumstanţe ce trebuiau luate în considerare se situau atât pe plan intern (nevoia de a aduce Uniunea şi Instituţiile sale mult mai aproape de cetăţeni), cât şi pe plan internaţional (fenomenul globalizării, în principal).

Sarcina esenţială a acestei Convenţii a fost aceea de a redefini Uniunea Europeană, în sensul creşterii rolului său atât faţă de cetăţenii săi (în sensul apropierii faţă de aceştia), cât şi pe plan mondial.

Convenţia şi-a început activitatea în martie 2002 şi reprezintă o metodă nouă de revizuire a tratatelor, metodă mai deschisă şi mai transparentă. Au fost constituite zece grupuri de lucru, fiecare având de dezbătut o anumită temă considerată importantă pentru clarificarea viitorului Uniunii Europene. Pe parcursul anului 2002 toate aceste grupuri de lucruri şi-au prezentat în faţa adunărilor în plen ale Convenţiei raporturile finale, sinteză a concluziilor la care s-a ajuns.

În decembrie 2002, a fost constituit ultimul Grup de lucru având ca temă Europa Socială, ca urmare a necesităţii de a aprofunda această temă, după cum a reieşit din discuţiile Grupului de lucru privind guvernanţa economică. Acest Grup şi-a prezentat la rândul său raportul, la începutul lunii februarie 2003.

Un prim proiect, conţinând primele 16 articole ale Tratatului, a fost prezentat de Convenţie la 7 februarie 2003. În iunie 2003, în conformitate cu calendarul stabilit, Convenţia a prezentat Consiliului European de la Salonic textul integral al Proiectului de Tratat Constituţional. Un proiect revizuit şi completat al Tratatului a fost publicat la 18 iulie 2003. Pe baza lucrărilor Convenţiei privind viitorul Europei, în toamna anului 2003 au demarat lucrǎrile Conferinţei Interguvernamentale. Aparentul eşec al acesteia, din cadrul Consiliului European de la Bruxelles din 17 decembrie 2003 ar fi pǎrut a amâna cu cel puţin doi ani dezideratul Uniunii de a avea un text fundamental unic. Cu toate acestea, dorinţa realǎ a statelor şi cetǎţenilor Uniunii de a ajunge la un compromis s-a reflectat în rezultatul pozitiv al Summit-ului din 17-18 iunie 2004, în urma cǎruia a fost adoptat textul final. Semnarea Tratatului, dupǎ operarea ajustǎrilor necesare şi realizarea traducerii în toate limbile oficiale ale Uniunii, a fost stabilitǎ pentru 29 octombrie 2004, la Roma – loc simbolic din perspectiva semnǎrii primelor tratate institutive ale Comunitǎţilor Europene.