Rolul Costurilor în Decizia de Producție

Extras din referat Cum descarc?

ROLUL COSTURILOR IN DECIZIA DE PRODUCTIE A INTREPRINZATORULUI. RELATIA DINTRE AVANTAJUL DE COST SI COMPETITIVITATE
Costul de productie - categorie economica de baza in economia de piata
Costul poate fi definit ca fiind totalitatea cheltuielilor determinate de realizarea marfurilor ( produse sau servicii ). Toate cheltuielile ocazionate de desfasurarea procesului de productie reprezinta costul de productie al unei unitati de productie industriala. Aceasta categorie este obtinuta in urma executarii unui anumit volum de productie si pune in evidenta gradul de eficienta a folosirii mijloacelor fixe.
Cu toate progresele inregistrate pana in prezent in tara noastra si pe plan mondial, cercetarea costurilor de productie ramane, totusi, un domeniu supus dezbaterilor, in care apar concepte diferite, existand aproape atatea variante, cati teoreticieni isi aduc contributia in materie de costuri. In contextul contemporan al producerii si miscarii de idei ne retine atentia, in mod deosebit, constatarea unui proces de imbogatire continua a cunostintelor despre costul de productie. Astfel, literatura de specialitate aduce un plus de interpretare costului de productie in sensul ca pe langa costurile care se incadreaza in asa-zisa "tipologie a costurilor contabile", se definesc si alte tipuri de costuri, care prezinta un interes deosebit in procesul de luare a deciziilor. 
Totodata, in timp ce rolul traditional al contabilitatii costurilor , de inregistrare a informatiilor privind costul complet de productie pentru cunoasterea conditiilor interne de exploatare si pentru stabilirea preturilor ramane important, contabilitatea costurilor , pentru fundamentarea deciziilor si evaluarea performantelor, a dobandit o importanta deosebita in ultima perioada. 
Necunoasterea nivelului costului de productie poate atrage dupa sine luarea unor decizii eronate in procesul de productie. Aceasta presupune necesitatea adoptarii unui sistem adecvat de calcul, prognozare, urmarire si control al costurilor.
Tehnologia de obtinere a unui produs influenteaza direct organizarea intreprinderii, costurile de productie, modul de valorificare a investitiilor si resurselor, modul de utilizare a fortei de munca, iar probleme ca reducerea consumurilor, cresterea rentabilitatii si productivitatii etc. trebuie sa preocupe atat pe inginer cat si pe economist, mai ales in conditiile unei economii concurentiale. Din punct de vedere al economistului, fluxurile tehnologice ii permit acestuia cunoasterea integrala a procesului tehnologic, cu evidentierea intrarilor si iesirilor pe fiecare faza, in scopul intocmirii bilanturilor, a calcularii costurilor si optimizarii procesului de productie in ansamblu etc.
In ultimii 40 de ani s-a impus "ingineria valorii" ca metodologie care permite optimizarea activitatii de proiectare, astfel incat produsul sa aiba performante optime la un cost de productie rezonabil. Pe baza faptului ca fiecare produs indeplineste o serie de functii capabile sa satisfaca o anumita necesitate sociala, ingineria valori calculeaza si minimizeaza costul fiecarei functii, costul produsului fiind suma costurilor de realizare a functiilor sale. Vechile metode de calcul stabileau costul produsului ca suma a costurilor partilor sau subansamblelor ce il compun.
Costurile si contabilitatea costurilor joaca un rol important in fiecare organizatie, in procesul elaborarii deciziilor. De fapt, in literatura americana rolul costurilor a fost descris ca un manager informational. Ca urmare, principalele motive pentru care un intreprinzator trebuie sa cunoasca costurile pe care le presupune activitatea sa sunt: posibilitatea stabilirii unor preturi corecte pentru produsele sale, ajutandu-l sa estimeze profitul ce-l realizeaza pe fiecare produs; cunoasterea fiecarui cost implicat de afacerea pe care o conduce, a marimii acestor costuri, putand lua decizii in cunostinta de cauza privind reducerea acestora; posibilitatea evaluarii efectelor, masurilor luate/preconizate de manager asupra costurilor; nevoia de informatii relevante privind caile de crestere a eficientei firmei. 
Activitatea oricarei firme implica o mare varietate de costuri, cele mai cunoscute modalitati de clasificare a acestora fiind in costuri fixe si costuri variabile:
- costuri fixe: a caror valoare nu depinde de volumul productiei (chirii, dobanzi, costuri cu securitatea etc.);
- costuri variabile: a caror valoare depinde de volumul productiei (materii prime, salarii, energie etc.)
sau in costuri directe si costuri indirecte:
- costuri directe : acestea sunt similare cu costurile variabile si reprezinta costuri
care pot fi atribuite direct fiecarei unitati de bun produse (materii prime, ambalaj, timpul de munca necesar producerii unui bun (daca acesta poate fi identificat foarte precis) etc.);
- costuri indirecte : cunoscute in practica sub denumirea de supracosturi si sunt in general costuri care nu sunt legate imediat de produse (marketing, distributie, costuri cu angajatii auxiliari productiei: secretariat, contabilitate, financiar, administratie etc., cheltuieli cu cladirile: chirii, lumina, incalzire, etc., facturi ca : telefon, internet etc.).
La nivelul intreprinderii costurile prezinta importanta deosebita din urmatoarele motive:
- reprezinta informatii pentru calcularea indicatorilor economico-financiari ai organizatiei;
- stau la baza determinarii nivelului productiei si a pretului de vanzare;
- exprima baza de referinta pentru stabilirea continutului contractelor de aprovizionare si desfacere;
- asigura informatii privind identificarea actiunilor necesare eficientizarii activitatii organizatiei;
- sunt elemente de informare pentru conducerea organizatiei si stau la baza fundamentarii unor decizii privind evolutia organizatiei.
Costurile de productie sunt afectate de tipul intreprinderii si de natura activitatii acesteia. Productia implica transformarea materiilor prime, materialelor etc. in produse finite, utilizand factorii de productie.
Costul de productie include toate cheltuielile generate in cursul desfasurarii procesului de productie. 
Cheltuielile pot fi clasificate diferit. Clasificarea cea mai frecvent utilizata incadreaza cheltuielile de productie in una din urmatoarele trei categorii: 
(1) cheltuieli directe privind materiile prime, denumite costuri materiale directe, 
(2) cheltuieli directe privind forta de munca, denumite costuri salariale directe 
(3) cheltuieli generale de productie, cheltuieli comune, regie de productie, denumite cheltuieli indirecte de productie 
1. Costurile materiale directe reprezinta toate cheltuielile aferente oricarui tip de material care devine parte componenta a produsului finit si care poate fi atribuit usor si economic unei unitati specifice de produs (de exemplu, lemnul dintr-o masa). Utilizam expresiile usor si economic intrucat in anumite cazuri, desi un material devine parte componenta a unui produs, consumul de timp sau cheltuielile pe care le implica identificarea costurilor acestuia depasesc beneficiile pe care le-ar aduce o asemenea actiune. Costurile materiale nu includ articole care nu pot fi identificate direct pe produs, ele fiind evidentiate mult mai greu (de exemplu, adezivul folosit la imbinarea mesei). Aceste articole sunt evidentiate in contabilitate ca materiale indirecte si reprezinta o componenta a costurilor indirecte de productie.

Fisiere in arhiva (1):

 Rolul Costurilor in Decizia de Productie.doc