Rolul comerțului exterior în evoluția economiei de piață

Epoca moderna se caracterizeaza prin tranzitia de la economia preponderent naturala sau de subzistenta la economia de piata sau monetara si generalizarea acesteia, prin raspandirea folosirii banilor si cresterea neincetata a rolului negustorilor si al comertului, prin revolta crescanda a oamenilor impotriva restrictiilor medievale in economie, politica si cultura. Are loc, in aceasta perioada, inceputul dezagregarii statelor formate prin reunirea fortata a unei multitudini de etnii fara o legatura organica intre ele, respectiv a imperiilor absolutiste medievale.

Economia de piata reprezinta un sistem economic in care deciziile privind alocarea resurselor si productia sunt facute pe baza preturilor generate de schimburile voluntare intre producatori, consumatori, lucratori si detinator de factori de productie. Luarea deciziilor intr-o astfel de economie este descentralizata, astfel, deciziile sunt luate independent de grupurile si indivizii care actioneaza in cadrul economiei, si mai putin de planificatorii de la centru.

Economiile de piata sunt indicate frecvent ca un sistem de proprietate privata asupra mijloacelor de productie - adica sunt economii "capitaliste" sau ale "liberei intreprinderi". (Dictionar Macmillan, p. 136).

Principalele caracteristici ale economiei de piata:

1. Mecanismul economiei de piata presupune prin definitie existenta unor agenti economici (producatori, cumparatori, intermediari, banci, agentii comerciale etc.) autonomi si lideri in a alege intre mai multe alternative. Intr-adevar, o "piata obligatorie" este o contradictie in termeni. Temelia autonomiei o asigura insa, proprietatea. De aceea, existenta economiei de piata se bazeaza pe pluralismul formelor de proprietate, in cadrul carora forma dominanta o constituie proprietatea particulara.

2. O alta trasatura esentiala a economiei de piata o constituie confruntarea permanenta a cererii si ofertei de marfuri. In cadrul economiei de piata, agenti economici independenti si egali, isi exercita totalitatea functiilor prin care pot fiinta ca elemente autoreproductibile ale organismului economic pe baza relatiilor voluntare stabilite intre ei, relatii care formeaza mecanismul de autoreglare prin intermediul cererii si ofertei de factori de productie, bunuri de consum sub forma de marfuri si moneda. Libera confruntare intre cerere si oferta face posibila stabilirea preturilor tuturor marfurilor (inclusiv a factorilor de productie si monede), preturi care joaca, astfel, rolul de instrument unic si obiectiv de alocare a resurselor economice pentru realizarea produselor si serviciilor de care societatea are nevoie.