Riscuri potențiale ale utilizării instrumentelor financiare derivate asupra Băncii Barings

De-a lungul timpului, sectorul bancar s-a confruntat cu o mulțime de cazuri frauduloase ce au avut loc în interiorul instituțiilor. Unul dintre cele mai populare cazuri este cel al băncii engleze, Barings.

Barings este cea mai veche bancă comercială din Marea Britanie și a doua din lume după banca Berenberg. A fost fondată în anul 1762, fiind cunoscută ca și Compania lui Jonh și Francis Baring.

Istoria acestei bănci este una foarte vastă caracterizată printr-o multitudine de evenimente ce au avut loc de-a lungul timpului. Începând cu anii 1790, Barings și-a extins foarte mult resursele, atât prin eforturile lui Francis, cât și prin asocierea cu cei mai importanți bancheri din Amsterdam (Hope & Co). În 1796, banca a ajutat la finanțarea achiziției de aproximativ 1 mil. de ari de teren ce va deveni parte a statului Maine. Ulterior, în 1800 John s-a retras, iar compania a fost reorganizată ca Francis Baring & Co. De asemena, banca a sprijinit finanțarea cumpărării statului Louisiana în anul 1802 de la Imperiul Francez, cu toate că Maria Britanie se afla în război cu Franța, sumele oferite au finanțat efortul militar al lui Napoleon. În 1803, Francis a început să se retragă din managementul activ, implicându-i pe frații mai mici Alexander și Henry pentru a deveni parteneri în următorul an. Noul parteneriat a fost numit Baring Brothers & Co., care a rezistat până în anul 1890.

De asemenea, Barings a ajutat la finanțarea guvernului Statelor Unite ale Americii în timpul războiului din 1812, iar 6 ani mai târziu, banca a fost numită „a șasea putere europeană” după Anglia, Franța, Prusia, Austria și Rusia.

După o perioadă de timp, majorările de capital au provocat probleme majore pentru banca Barings, iar în 1890, aceasta a făcut față acestor dificultăți datorită unui consorțiu organizat de către guvernatorul băncii Angliei, Lidderdale William. Această intervenție imediată a redus popularitatea băncii de care avea parte până atunci, însă acest dezavantaj a fost echilibrat mai târziu, salvând-o astfel de la pagube considerabile în momentul în care banca a refuzat să sprijine reconstrucția Germaniei după Primul Război Mondial. Ulterior, noua abordare a băncii a ajutat la formarea unor legături cu regale George V, începând astfel o relație strânsă și cu monarhia britanică, care e rezistat până la colapsul Barings din 1995.

Un eveniment de tensiune a avut loc în industria bancară Barings, la data de 26 februarie 1995 când un angajat al băncii, Nick Leeson a realizat o pierdere de 1.3 mild. USD speculând pe Singapore International Monetary Exchange (SIMEX), ca urmare a utilizării contractelor futures. Împlicarea acestuia în operațiunile speculative în care a utilizat banii clienților băncii, a avut ca rezultat pierderea unor sume semnificative și falimetul unei bănci importante de investiții. După câteva zile, Nick Leeson a fost arestat în Frankfurt fiind condamnat la 6,5 ani de închisoare, iar banca Barings a fost vândută societății financiare daneze ING pentru suma de 1 liră sterlină, astfel, încheindu-se 233 de ani de istorie pentru banca britanică. Noul nume al băncii era Baring Asset Management, însă ulterior a fost divizată și cedată către Mutual Northern Trust în luna martie a anului 2005.

2.Cauze

Cauzele care au determinat manifestarea Colapsului Barings sunt:

- Efectuarea tranzacțiilor neautorizate cu contracte derivate;

- Adoptarea unor poziții riscante;

- Lipsa supravegherii din partea managerilor superiori;

- Managementul deficitar al riscului;

- Controlul intern neeficient;

Falimentul Băncii Barings din anul 1995 se bazează pe nefuncționarea clară a managementului riscului. Colapsul a fost unul neașteptat, astfel în decursul a câtorva zile, Barings a ajuns de la o poziție puternică pe piață la faliment.

Printre cauzele care au dus la falimentul băncii din Marea Britanie, se pot număra și tranzacțiile neautorizate cu contracte derivate a lui Nick Leeson. În fapt, el a asumat băncii poziții destul de riscante prin vânzările și cumpărările realizate cu diferite contracte futures, de diferite valori.

Primul pas spre desfășurarea colapsului l-a reprezentat poziția short (vânzare) pe care Leeson a adoptat-o pentru derivatele de pe piețele bursiere: Tokyo și Singapore, mizând pe nefluctuarea pieței peste noapte. Leeson ar fi trebuit să aplice o strategie cu risc scăzut, în urma cărora să poată opține profit din diferențele de preț pentru contractele futures Nikkei 225 de pe piețele din Osaka (OSE) și din Singapore (SIMEX). Poziția adoptată de el presupune vânzarea și cumpărarea simultană de contracte identice ca volum pe cele două piețe bursiere, care nu erau în totalitate acoperite. Investițiile lui Leeson au fost trase în colapsul asiatic din cauza cutremurului Kobe din Japonia. Nick Leeson a încercat printr-o serie de investiții să recupereze pierderile, investiții extrem de riscante, prin care traderul băncii spera la o revenire rapidă, lucru care nu s-a concretizat și care a condus la dezvoltarea unei imense găuri financiare în valoare de 1,4 mld. USD, dublul capitalului disponibil al băncii.