Riscul în Activitatea Întreprinderii

1. Consideraţii generale privind analiza riscului întreprinderii

Orice activitate economică se desfăşoară în condiţii de risc, aceste riscuri fiind mai mult sau mai puţin grave, mai mult sau mai puţin cunoscute, mai uşor sau mai greu de evitat.

Înainte de a începe orice tip de activitate se impune o identificare şi evaluare a riscurilor ce pot apărea, eliminarea sau reducerea lor pe cât posibil, acceptându-se doar acele riscuri care nu afectează decât în mică măsură activitatea firmei. Insuficienta cunoaştere a riscului, evaluarea sa greşita, lipsa unei protecţii adecvate împotriva acestuia va afecta în mod direct rezultatul final al activităţii desfăşurate.

În viaţa economico-financiară, riscul este o componentă a oricărei activităţi, regăsindu-se în agenda zilnica a managerilor companiilor. În orice moment trebuie să ştii care este şi cât este riscul şi dacă acest risc nu este mai mare decât câştigul. Modificări neprevazute în evoluţia ratei dobânzii, ale riscului de schimb sau ale preţului unui produs nu numai că afectează rezultatele financiare ale unei firme, dar pot determina chiar falimentul acesteia. De fapt, deciziile financiare implică incertitudine. Deciziile financiare sunt luate în funcţie de cash-flow-urile prevăzute de contractele viitoare, care sunt prin excelenţă incerte. Riscul este deci o componentă incertă a deciziilor financiare. Nu este deloc surprinzător că o funcţie importantă a sistemului financiar este alocarea riscului legat de evoluţia ratei dobânzii, preţul acţiunilor, ratele de schimb sau preţul anumitor mărfuri etc. De altfel, şi procesul de producţie este influenţat de o serie de factori generatori de riscuri, care pot fi întâlnite în procesul de proiectare şi implementare a noilor tehnologii de vârf, precum şi în îmbinarea factorilor de producţie care înseamnă organizarea muncii, a producţiei şi a conducerii.

1. Riscul atribut al activităţii economico – financiare

Fundamentele teoriilor decizionale clasice, bazate pe presupoziţia certitudinii, sunt

din ce în ce mai puternic erodate de situaţiile reale care nu corespund cerinţelor de cunoaştere completă şi corectă a tuturor condiţiilor şi efectelor producerii unui eveniment. Ca o consecinţă directă a acestui fapt, în teoria modernă a deciziei nu se mai operează cu certitudini absolute, cu estimări precise ale evoluţiei unui anumit element sau fenomen, ci decidenţii recurg tot mai des la estimări probabile incerte, la noţiuni ca risc şi incertitudine. Cele mai multe decizii se iau în condiţii de risc şi incertitudine, incompleta cunoaştere a uneia sau mai multor «variabile» fiind o constantă a activităţii economice şi o cauză care explică într-o măsură mai mică sau mai mare diferenţele între rentabilitatea diverselor proiecte de afaceri.

Riscul este privit ca un fenomen care provine din circumstanţe pentru care decidentul este în măsură să identifice evenimente posibile şi chiar probabilitatea producerii (materializării) acestora, fără a fi însă în măsură să precizeze cu exactitate care din aceste evenimente se va produce efectiv.

Se poate spune deci, că riscul provine din imposibilitatea de a aprecia cu o anumită

acurateţe care este evenimentul posibil, identificat ca atare de decident, care se va materializa efectiv şi va determina un anumit nivel al riscului. Chiar dacă probabilitatea estimată pentru materializarea efectivă a unui anumit factor generator de risc este ridicată, decidentul nu poate fi sigur dacă acel eveniment este cel care se va produce cu certitudine şi nu altul; este posibil chiar să se producă un fenomen a cărui probabilitate era apreciată la un nivel redus sau chiar un eveniment neprevăzut.

2. Accepţiuni ale conceptului de risc

În literatura de specialitate riscul cunoaşte mai multe accepţiuni. Astfel, riscul poate fi privit ca „reprezentând incapacitatea unei firme de a se adapta la timp şi la cel mai mic cost la modificările de mediu” - semnificaţia economică a riscului. Privit din acest punct de vedere, riscul unei investiţii efectuate de o întreprindere are ca principală sursă instabilitatea climatului de afaceri (element exogen firmei) şi incapacitatea agentului economic de a contracara la timp şi fără costuri ridicate efectele generate de această evoluţie continuă. Se lansează astfel ideea că o afacere foarte bine definită şi rentabilă din punct de vedere economic poate deveni nerentabilă ca urmare a modificărilor condiţiilor de mediu iniţiale; de aceea, acest aşa numit „risc de mediu” trebuie avut în vedere în fundamentarea unei afaceri şi trebuie prevăzute mecanisme eficace care să evidenţieze rapid modificările intervenite şi modul în care vor fi gestionate.

Din punct de vedere probabilistic „riscul poate însemna şi variabilitatea profitului faţă de media profitabilităţii din ultimii ani”. Această acceptiune se concentreaza pe variaţia profitului întreprinderii faţă de un anumit nivel mediu, numit şi nivel de referinţa. Realizarea unor profituri viitoare mai mici decât nivelul mediu poate să conducă la apariţia unor situaţii de criză şi să afecteze în mod negativ activitatea economică a întrprinderii.

Alte definţii ale riscului intreprinderii sunt:

- riscul reprezintă variabilitatea rezultatului posibil în funcţie de un eveniment nesigur, incert;

- probabilitatea producerii unui eveniment nedorit;

- incertitudinea cu privire la o pierdere;

- într-o accepţiune sintetică, riscul semnifică variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului;

- posibilitatea ca pierderile să fie mai mari decât nivelul preconiyat iniţial;

- incertitudinea cu privire la producerea unei pagube;

- prin variabilitatea profitului faţă de media rentabilităţii în ultimele exerciţii financiare;

- un element de incertitudine care poate afecta activitatea unui agent economic sau derularea unei operaţiuni economice.

Toate aceste definţii au în comun mai multe elemente comune. În primul rând se poate spune că riscul derivă din incertitudine: adoptarea deciziei are loc în prezent iar punerea în practică şi rezultatele generate se vor produce în viitor; incertitudinea provine din necunoaşterea cu privire la care eveniment din cele identificate se va produce şi la ce moment, care vor fi efectele reale şi amplitudinea producerii acestuia. În al doilea rând, riscul implică ideea de pierdere potenţială (de orice tip), generat de o evoluţie a unui factor în sens contrar aşteptărilor decidentului.

3. Tipologia riscurilor