Riscul de Faliment

Riscul de faliment.

Riscul de faliment se poate considera, la o prima analiza, ca o manifestare particulara a riscului financiar. La o analiza mai corecta, el prezinta si caracteristicile unui risc general economic, asociat, deci, activitatii generale a firmei.

Pentru ca o firma sa reziste conditiilor de pe piata, aceasta va trebui sa fie solvabila, adica sa aiba capacitatea de a face fata obligatiilor financiare scadente la un mo¬ment dat.

In consecinta, unii autori afirma ca orice firma este obligata sa lucreze in echilibru, orice dereglare a acestuia putand conduce inevitabil la greutati in desfasurarea activitatii si, in ultima in¬stanta, la falimentul acesteia[24]. Echilibrul nu este insa posibil la nivelul tuturor firmelor. Mai mult, acestea nu cauta echilibrul, ci profitul. Pentru obtinerea acestuia din urma trebuie insa sa-si asume riscurile investitiilor pe care le fac.

Factorii mai importanti ai riscului de faliment.

Principale criterii care stau la baza identificarii firmelor in dificul¬tate sunt:

supraindatorarea, caz in care gradul de indatorare este atat de mare incat afecteaza capacitatea intreprinderii de a face fata datoriilor scadente;

insolvabilitatea, fiind situatia in care activele curente nu sunt suficiente pentru achitarea datoriilor.

Uniunea Europeana a Expertilor Contabili a retinut urmatoarele indicii ale unei situatii dificile, reale sau potentiale:

existenta unui fond de rulment negativ sau a unui rezultat net negativ;

utilizarea unor credite curente pentru finantarea investitiilor;

imposibilitatea reinnoirii creditelor;

imposibilitatea rambursarii creditelor la scadenta normala;

falimentul unor furnizori sau clienti;

disparitia sau indisponibilitatea unui conducator;

persistenta unor greve.

Din punct de vedere juridic (conform Legii nr.64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii juridice a intreprinderilor) o firma este in dificul¬tate atunci cand se afla in stare de incetare a platilor, adica atunci cand nu mai poate face fata datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile.

Analiza riscului de faliment.

Mentinerea solvabilitatii este o restrictie ce se impune firmelor pentru posibilitatea continuarii activitatii.

Aprecierea capacitatii firmei de a-si regla la termen obligatiile are nevoie de o apreciere nuantata in functie de conditiile concrete economico-financiare in care-si desfasoara aceasta activitatea.

Astfel, o firma poate avea dificultati temporare sau ocazionale determinate, de exemplu, de neacoperirea la termen a unei creante sau de accelerarea platilor intr-o perioada de crestere rapida a activitatii. In astfel de cazuri, dificultatile de plata apar ca expresii ale unor neconcordante de moment, care afecteaza inca imaginea firmei. Solutii care permit trecerea peste aceste dificultati si reinstaurarea continuitatii platilor constau in: obtinerea de termene suplimentare de plata din partea furnizorilor; obtinerea de amanari ale datoriilor financiare; obtinerea de imprumuturi suplimentare pe termen scurt.

In schimb, permanenta unor dificultati de achitare a obligatiilor este expresia fragilitatii economico-financiare structurale a firmei, care poate avea ca rezultat final chiar falimentul.

Analiza riscului de faliment se poate realiza:

in maniera statica, prin analize financiare pe baza bilantului contabil si a contului de profit si pierdere;

in maniera dinamica, prin analiza fluxurilor din tabloul de finantare.

Principalele agregate si indicatori care se utilizeaza in analiza statica a echilibrului financiar si, deci, a riscului de faliment, sunt: fondul de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria, ratele de lichiditate si ratele de gestiune financiara.

Analiza dinamica a echilibrului financiar sau a riscului de faliment porneste de la fluxurile de fonduri sau de trezorerie determinate de activitatea de exploatare si de cea financiara (corespunzatoare operatiunilor de capital - investitii sau finantari), evidentiate in tabloul de finantare.