Riscul de Credit

Extras din referat Cum descarc?

Cap. 1 Riscul in activitatea de creditare
1.1. Conceptul de risc de credit
Bancile comerciale se confrunta cu o serie de riscuri legate de operatiunile lor curente, iar expunerea acestora la risc poate fi o expunere inerenta activitatii obisnuite sau o expunere suplimentara, generata de dorinta de a obtine profit mai mare decat cel normal. In cazul primei expuneri este vorba de riscuri pure, iar in cel de- al doilea caz de riscuri speculative. In functie de gama de operatiuni bancare ce pot genera riscuri, acestea din urma pot fi [1]: 
- riscuri financiare (afecteaza direct gestiunea bilantului si includ: riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul de piata si riscul de faliment); 
- riscuri de prestare asociate operatiunilor din sfera serviciilor financiar- bancare (includ riscul operational, riscul tehnologic, riscul produsului nou si riscul strategic); 
- riscuri ambientale (sunt generate de faptul ca bancile opereaza intr- un mediu concurential, strict reglementat de autoritatea bancara si intr- un mediu economic care are propria sa dinamica). 
Riscul de credit (denumit si risc de insolvabilitate a debitorului sau risc de nerambursare) exprima probabilitatea incasarii efective, la scadenta, a fluxului de numerar anticipat, determinat de creditare. El este asumat de toate bancile si poate genera probleme serioase atat bancii in cauza, cat si intregului sistem bancar, daca expunerea la risc este substantiala. De aceea, strategia fiecarei banci trebuie sa includa programe si proceduri de gestionare a riscurilor bancare, in general, si a celor de creditare, in special. Minimizarea expunerii la risc, alaturi de maximizarea rentabilitatii, respectarea reglementarilor bancare si a celor generale constituie obiective principale ale managementului bancar.
Riscul de credit ( ,credit risk' sau ,business risk') poate fi definit ca probabilitatea ca dobanda, creditul sau ambele sa nu fie rambursate la scadenta sau sa fie rambursate doar partial. 
1.2. Evaluarea riscului de credit
Riscul de creditare este considerat cel mai important risc de pe piata produsului, datorandu- se deprecierii valorii, ca o consecinta a falimentului sau a nerambursarii imprumutului.
Riscul de credit trebuie evaluat prin comparatie cu beneficiile pe care banca se asteapta sa le obtina din acordarea creditelor, beneficiile directe se concretizeaza in dobanzile si comisioanele incasate la creditul acordat, iar beneficiile indirecte constau in initierea sau mentinerea unei relatii cu clientul care poate oferi bancii depozite mai mari sau cere o diversitate mai mare de servicii.
Analiza creditului reprezinta procesul de evaluare a riscului de creditare.
Riscul de creditare trebuie apreciat in functie de ceea ce banca se asteapta sa realizeze de pe urma creditarii. Procesul de creditare este potential purtator de castiguri; acestea se pot grupa in doua categorii: castiguri directe si castiguri indirecte. 
Castigurile directe sunt imediate si, cel mai adesea, cuantificabile. Cele mai importante sunt dobanda si comisionul incasat de banca. La acestea se adauga soldul creditor minim al contului clientului, sold care reprezinta garantia creditului.
Castigurile indirecte sunt mult mai greu de cuantificat si mai incerte. Acordarea unui credit poate insa sa atraga dupa sine initierea sau mentinerea unei relatii, o crestere a depozitelor, precum si o crestere a unei cereri pentru alte servicii bancare. Ansamblul acestor castiguri trebuie avut in vedere atunci cand expunerea la risc este analizata si, eventual, acceptata. Evident, in contextul general al politicii de credit.
Analiza creditului este un proces care trebuie sa se deruleze periodic: inainte de derularea creditului in vederea deciziei de creditare si apoi, in functie de scadenta creditului, la intervale de timp determinate, de regula atunci cand rapoartele financiare ale clientului sunt puse la dispozitie.
Procesul de analiza a creditului are doua dimensiuni: o dimensiune cantitativa si una calitativa.
Dimensiunea cantitativa a analizei creditului are la baza o serie de activitati specifice de colectare, precum si interpretare a tuturor informatiilor referitoare la client, la care banca are acces. Acestea sunt: analiza datelor financiare, prognoza evolutiei viitoare a activitatii clientului, evaluarea capacitatii de rambursare prin analiza si prognoza fluxurilor viitoare anticipate de venituri si cheltuieli, evaluarea capacitatii debitorului de a rezista la socuri. Rezultatele acestor activitati sunt relativ cuantificabile si pot contribui la fundamentarea unei decizii obiective privind expunerea bancii la risc, care rezulta din angajarea creditului analizat. Nu trebuie insa sa pierdem din vedere cea de- a doua dimensiune a procesului, si anume dimensiunea calitativa; ea poate completa in mod fericit rezultatele analizei cantitative sau (mai rar) le poate rasturna spectaculos.
Analiza calitativa presupune adunarea si actualizarea tuturor informatiilor referitoare la responsabilitatea financiara a debitorului, determinarea scopului real al contractarii imprumutului, identificarea riscurilor cu care se poate confrunta debitorul si estimarea seriozitatii si implicarii debitorului in respectarea angajamentelor asumate fata de banca.
Elementele determinante ale gestiunii riscului individual de creditare sunt: capacitatea de plata, caracterul debitorului - dorinta sa de a face plata, capitalul - averea debitorului, garantia (reala sau personala), conditiile de mediu. Dintre acesti cinci factori primul este cel mai important.
1.3. Rolul calitatii portofoliului de credite bancare
Principala operatiune bancara este creditarea. Intr- adevar, intre plasamentele bancilor pe primul loc se afla creditele. Felul in care banca aloca fondurile pe care le gestioneaza poate influenta in mod hotarator dezvoltarea economica la nivel local sau national. Pe de alta parte, orice banca isi asuma, intr- o oarecare masura, riscuri atunci cand acorda credite si, in mod cert, toate bancile inregistreaza in mod curent pierderi la portofoliul de credite, atunci cand unii debitori nu isi onoreaza obligatiile. Oricare ar fi insa nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate daca operatiile de creditare sunt organizate si gestionate cu profesionalism.
Din acest punct de vedere, cea mai importanta functie a conducerii bancii este de a controla calitatea portofoliului de credite. Aceasta, deoarece slaba calitate a creditelor este principala cauza a falimentelor bancare. Dupa cum se arata intr- un raport al Oficiului Controlului Monedei din SUA referitor la cauzele principale ale falimentelor bancare din aceasta tara in anii '80, intre acestea se inscriu:
- neatentia in formularea normelor de creditare;
- prezenta unor conditii de creditare prea generoase, cuplata cu lipsa unor normative clare;
- nerespectarea normelor interne de creditare de catre personalul bancii;
- concentrarea riscanta a creditelor pe anumite piese;
- slabul control exercitat asupra personalului (inspectorilor);
- cresterea excesiva a valorii portofoliului de credite, peste posibilitatile rezonabile ale bancii de a acoperi riscurile;
- sisteme defectuoase sau inexistente de detectare a creditelor cu probleme;
- necunoasterea fluxurilor de trezorerie a clientilor;
- creditarea preferentiala (sub conditiile de piata).


Fisiere in arhiva (1):

  • Riscul de Credit.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!