Riscul de Audit Financiar

Literatura de specialitate releva ca intotdeauna cantitatea de probe de audit, necesara pentru a dovedi respectarea unui criteriu de evaluare dat, este direct proportionala cu riscul ca auditorul sa emita opinia privind respectarea criteriului respectiv, dar in realitate sa existe o puternica derogare (abatere) de la acel criteriu, care va fi acoperita de importanta pentru utilizatori a raportului de audit.

Riscul in cauza poarta denumirea de risc global de audit.

Prin urmare, auditul nu poate sa ofere o certitudine absoluta, insa este necesara limitarea la un nivel scazut si acceptabil a riscului global de audit, adica a posibilitatii auditorului sa formuleze o opinie sau o concluzie inexacta intr-un raport de audit.

in acest sens, se va avea in vedere faptul ca, la randul sau, opinia auditului va fi inexacta si poate induce in eroare pe utilizatorul sau.1)

Nefiind practic sa se refaca toate operatiunile dintr-un set de situatii financiare, auditorul trebuie sa accepte un anumit nivel al riscului global al auditului.

Componentele riscului de audit: Riscul inerent sau esential

In general, acest risc reprezinta riscul existentei unei abateri materiale (semnificative) sau al unor afirmatii eronate in mod independent.

Riscul inerent echivaleaza, de fapt, cu posibilitatea ca un sold al unui cont sau o categorie de operatii financiare sa contina informatii eronate, care ar putea fi semnificative individual sau atunci cand sunt cumulate cu informatii eronate din alte solduri sau operatiuni financiare, ca urmare a inexistentei unor controale interne eficiente.

Riscul inerent depinde de natura entitatii supuse auditului, activitatea pe care aceasta o desfasoara si susceptibilitatea erorilor aferenta activitatilor.

Pentru a estima riscul inerent, auditorul realizeaza o evaluare a mediului (contextului) in care entitatea opereaza si o evaluare a caracteristicilor aspectului care este auditat.

Riscul controlului

Este riscul ca sistemele contabil si cel de control intern al subiectului auditat sa nu previna sau sa detecteze in timp util o abatere sau o afirmatie neadevarata care ar putea deveni materiala (semnificativa) fie individual, fie cumulat cu erori din alte solduri sau categorie de operatiuni.

Deoarece riscurile de control exista in permanenta din cauza limitarilor inerente ale sistemelor contabil si de control intern, inca din faza preliminara, auditorul efectueaza evaluarea eficacitatii sistemului contabil si de control intern ale entitatii privind prevenirea si detectarea erorilor semnificative (materiale).

Evaluarea riscului de control se realizeaza in profunzime la nivelul fiecarui sold al conturilor sau categorie de operatiune financiara si se pot inregistra doua situatii:

- auditorul constata ca sistemele contabil si de control intern nu functioneaza in mod eficient si eficace, caz in care riscul de control se situeaza la un nivel ridicat;

- auditorul identifica sistemele contabil si de control intern ca fiind eficiente, capabile sa previna, sa detecteze si sa corecteze o informatie eronata semnificativa; in acest caz, riscul de control are un nivel mai scazut.

Pentru intelegerea si evaluarea riscului de control, auditorii realizeaza o documentare asupra sistemelor contabil si de control intern, ale carei forma si intindere depind de marimea si complexitatea subiectului auditat si de natura si structura sistemelor contabil si de control intern.

O parte din procedurile utilizate pentru intelegerea sistemelor contabil si de control intern furnizeaza nemijlocit probe de audit cu privire la eficienta controalelor interne relevante, putand fi considerate ca teste de control.2)

Testele de control cuprind:

- controlul documentelor justificative care stau la baza operatiunilor economico – financiare sau altor evenimente, cu scopul obtinerii de probe de audit privind respectarea procedurilor de control intern;

- investigarea si observarea controalelor interne, unde, ca urmare a exercitarii lor, nu s-au constatat deficiente;

- refacerea unor controale interne.

Riscul de nedetectare (non depistare)

Riscul de nedetectare reprezinta, in general, riscul ca o abatere materiala sau o inexactitate semnificativa, care nu este corectata de controlul intern, sa nu fie detectata de auditor.

in mod practic, riscul de nedetectare reprezinta acel risc ca procedurile de fond utilizate de auditor sa nu detecteze o informatie eronata existenta in soldurile conturilor sau intr-o operatiune financiara, care poate fi materiala (semnificativa) in mod individual sau cumulata cu alte informatii eronate din alte conturi sau operatiuni.