Revoluția Industrială

Revolutia industrială , conform dicţionarului enciclopedic Larousse, reprezintă un ansamblu de fenomene care au însotit , începând din secolul XVIII, transformarea lumii moderne, datorită dezvoltării capitalismului, tehnicii, producţiei si comunicaţiilor.

Anglia constituie prima ţară in care s-a declanşat revoluţia industrială si neavând vreun model de imitat se poate afirma că evoluţia ei a fost originală. Procesul de transformare a implicat progrese în domenii diferite, multe dintre ele nu aveau nimic în comun cu procesele industriale, dar acţionau convergent asupra economiei, producând efecte atât de spectaculoase încât puteau fi considerate revoluţionare.

Unul din factorii care au dus la dezvoltarea Marii Britanii este sporul demografic. În urma unui recensământ, efectuat în 1801, populaţia Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei este estimată la 16 milioane, iar în 1821 ajunge la 20,8 milioane. Evoluţia pozitivă a sporului demografic a garantat o piaţă internă de proporţii considerabile şi, de asemenea, o sursă importantă de forţă de muncă. Cauzele măririi populatiei au fost multiple. Dezvoltarea rapidă a industriei, asigurând şi folosirea copiilor (din nefericire,chiar şi a celor mai mici dintre ei), a încurajat familiile sărace să se înmulţească, iar mutarea lucrătorilor de la ţară la oraş i-a înghesuit în case prea mici, suprapopulate, în care sentimentele tradiţionale de pudoare şi reţinere s-au făcut nesimţite. În timp ce se mărea numărul naşterilor, progresele medicinii micşorau pe cel al deceselor. Se terminase cu întinsele epidemii care secerau dintr-o lovitură o treime din locuitorii Londrei;copiii şi mamele erau mai bine îngrijiti în momentul naşterii; în cea mai mare parte a oraşelor s-au deschis spitale. Pentru o populaţie mai mare era nevoie şi de mai multă hrană, ducând la necesitatea extinderii suprafeţelor cultivate şi a veniturilor sigure pentru proprietarii de pământ.

La jumătatea secolului al XVIII-lea, agricultura engleză nu era cu mult diferită faţă de celelalte ţări ale Europei, fiind practicată cu tehnici si tehnologii tradiţionale. În această perioadă începe sa se manifeste aşa-numitul „proces de împrejmuire” a pământurilor de către landlorzi ; în realitate, acest proces a reprezentat deposedarea de pământ a ţăranilor, prin răscumpărare sau violenţă. Actul de împrejmuire era acordat doar acelora care dovedeau că dispun de suficiente sume pentru a exploata agricol întreaga suprafaţă împrejmuită. Urmările acestui fenomen s-au făcut remarcate din două puncte de vedere : economic (prin comasarea pământurilor s-au format ferme mari, ceea ce a dus la creşterea producţiilor agricole), respectiv social(clasa mijlocie rurală dispare, iar ţăranii expropriaţi sau lipsiţi de câmpurile comune devin muncitori agricoli, mână de lucru ieftină pentru industria textilă sau emigranţi în Statele Unite ale Americii ).

Evoluţia rapidă a populaţiei engleze pe parcursul unui secol determină o discrepanţă vizibilă între cerinţele de pe piaţa internă în extindere şi posibilitatea de producţie ale manufacturilor. Aceasta discrepanţă stârneşte o serie de perfecţionări şi descoperiri tehnice, prezentate în tabelul următor :

Anul apariţiei Invenţia Autorul invenţiei

1733 Suveica zburătoare John Kay

1765 Maşină de tors James Hargreaves

1769 Maşina de filat Richard Arkwright

1784 Maşina cu abur James Watt

1785 Maşina de filat Samuel Crompton

Datorită acestor invenţii şi a altora industria a cunoscut o expansiune remarcabilă. Dezvoltarea industriei grele antrenează căutări şi descoperiri în industria chimică pentru efectuarea operaţiunilor privind albirea, degresarea, uscarea, colorarea firelor şi ţesăturilor. Cererea în creştere a utilajelor determină dezvoltarea industriei metalurgice, domeniu în care au loc însemnate descoperiri, de exemplu :

- Procedeul fabricării cocsului, inventat de Abraham Darby, în 1709;

- Procedeul prelucrării fontei în fier forjabil, inventat de Benjamin Huntsman, in 1750;

- Perfecţionarea procesului de pudlare prin care se obţine oţel, inventat de Henry Cort, în 1784;

Fierul reprezintă un simbol al revoluţiei industriale din Anglia, el fiind folosit in diverse lucrări, cum ar fi poduri, vapoare, locomotive. Un element indispensabil procesului de expansiune industrială a fost producţia în cantităţi mari a cărbunelui. Cocsul era necesar la topirea fierului şi alimentarea motoarelor cu aburi care acţionau utilaje de producţie, furnale, vapoare şi locomotive. Populaţia în creştere necesita cantităţi mari de cărbune pentru scopuri casnice. Din fericire, Marea Britanie dispunea de mari şi bogate depozite carbonifere în apropierea zăcămintelor de fier. De la începutul secolului al XVIII-lea, motoarele cu aburi erau folosite pentru a pompa apa din mine. Săparea zăcămintelor de căr-bune rămânea „cea mai grea muncă de pe pământ” şi întreaga structură a civilizaţiei industriale a secolului al XIX-lea se baza pe oameni ce munceau din greu sub pământ.

La începutul secolului XIX, Anglia dispunea de o reţea de canale de circa 6400 km, fapt care facilita transporturile de mărfuri si bunuri, ele devenind ieftine şi rapide. La 15 septembrie 1830, pe traseul Liverpool – Manchester se inaugurează prima linie de cale ferată comercială, cu un traseu de 51 km ; in 1850, căile ferate au oferit un spor de viteză de deplasare a mărfurilor şi călătorilor, de volum şi siguranţă, precum şi o ieftinire a costurilor transporturilor.

Economia engleză, prin nivelul de dezvoltare atins, îşi consolidează statutul de „atelierele lumii”, „cărăuşul lumii” şi „Imperiul unde soarele nu apune niciodată” .

Ca orice proces de dezvoltare sau de orice natură, revoluţia industrială a avut şi urmări negative:

- dispariţia clasei mijlocii rurale;

- folosirea în industria textilă a mâinii de lucru ieftine;

- folosirea muncii femeilor şi a copiilor in producţie;

- apariţia şomajului.