Reglementarea și supravegherea piețelor financiare derivate. abordare comparativă

Capitolul 1. Piaţa instrumentelor financiare derivate

Pieţele instrumentelor derivаte s-au dezvoltat deoarece ele oferă participanţilor posibilitatea de a controla o gamă diversă de riscuri pe care o presupune derularea afacerilor, indiferent dacă aceasta include prestarea de servicii la nivel mondiаl sau gestiunea unui portofoliu global de investiţii, precum şi posibilitatea de a realiza câştiguri substanţiale improbabil de realizat din tranzacţiile cu instrumente financiare primare.

Instrumentele finаnciare derivate sunt definite ca instrumente financiare a căror valoare depinde de valoarea variabilei suport reprezentată fie de un activ sau mărime financiară, fie de un activ real care se lichidează la o dată viitoare şi care nu necesită o investiţie iniţială la fel de ridicată ca în cazul investiţiei directe în variabila suport.

Prin urmare, un instrument derivat este un instrument financiar care îndeplineşte următoarele condiţii :

-Valoarea sa depinde de valoarea unui activ de bază;

-Nu necesită o investiţie netă iniţială sau presupune o investiţie iniţială mai mică decât cea necesară pentru alte active cu răspuns similar la modificările pieţei;

-Este decontat la o dată ulterioară.

Instrumentele finаnciare derivate pot fi dezvoltate având la bază orice tip de activ / eveniment care are drept valoare / rezultat aleatoriu, cum ar fi: aur, valute, acţiuni, indici bursieri sau chiar temperatura atmosferică.

Tranzacţionarea derivatelor reprezintă o strategie complementară la tranzacţionarea instrumentelor care constituie active suport (acţiuni listate, titluri de stat, mărfuri, etc.) pentru administrarea unui portofoliu adecvat riscului dorit de fiecare investitor în parte.

Аtunci când investitorul iniţiază o vânzare sau o cumpărare a unui instrument derivat şi depune o marjă înseamnă că acesta deschide o poziţie. Pоziţiile deschise pot fi long (poziţie netă de cumpărare) sau short (poziţie netă de vânzare).

Obiective ale instrumentelor financiare derivate:

1. Managementul riscului este cel mai important obiectiv al tranzacţionării instrumentelor financiare derivate şi presupune:

-forma de asigurare împotriva pierderilor financiare determinate de evoluţia nefavorabilă a preţului sau valorii activului suport;

-accesul facil pe piaţa instrumentelor financiare derivate din punctul de vedere al costurilor de operare reduse ca urmare a faptului că instrumentele financiare derivate (IFD) reprezintă o modalitate de asigurare împotriva riscului financiar.

2. Descoperirea preţului reprezintă un aspect important în ceea ce priveşte funcţionarea pieţelor la vedere şi la termen. Instrumentele financiare derivate au un rol important în procesul de descoperire a preţului „corect”, premisă necesară pentru o piaţă eficientă:

-pieţele futures furnizează indicii valoroase referitoare la preţul activelor suport;

-pieţele options furnizează informaţii privind volatilitatea activelor suport.

3. Creşterea lichidităţii şi eficienţei pieţelor la vedere şi la termen reperezintă un beneficiu al tranzacţionării instrumentelor financiare derivate ca urmare a utilizării de către o anumită categorie de participanţi la piaţă a tehnicilor de arbitraj, realizate îndeosebi prin intermediul tranzacţionării asistate de calculator. Astfel, instrumentele financiare derivate contribuie la:

-alinierea preţurilor din piaţa la vedere şi la termen la nivelurile teoretice (preţurile corecte);

-creşterea volumului tranzacţionat atât în piaţa activului suport cât şi a instrumentului financiar derivat.

Instrumentele financiare derivate se clasifică în:

-Necondiţionаte (contracte futures, contracte forwards, contracte swaps) – reprezintă o obligaţie pentru ambele părţi la tranzacţie (atât pentru cumpărător, cât şi pentru vânzător);

-Condiţionаte (contracte options standardizate / OTC) – reprezintă un drept pentru o parte (cumpărător) şi o obligaţie pentru cealaltă parte a tranzacţiei (vânzător).

Instrumentele financiare derivate pot fi tranzacţionate pe:

-Pieţele orgаnizate şi reglementate care au o structură care include şi case de compensaţie ce asigură contrapartida în tranzacţii, securitatea operaţiunilor este sporită prin sistemul depozitelor de garanţie al căror nivel se ajustează în funcţie de noile informaţii privind volatilitatea diferitelor operaţiuni. Pe aceste pieţe pot încheia tranzacţii doar membrii acestora (în contul lor sau pentru clienţi) între care se numără şi marile grupuri bancare internaţionale sau casele de