Regimul Comertului International cu Produse Agricole

Extras din referat Cum descarc?

Politica Agricola Comuna (PAC) este politica europeana care beneficiaza de cea mai mare cota din bugetul Uniunii Europene si este strategia care a pus Europa pe propriile picioare dupa cel de-al doilea razboi mondial. Nu numai cota bugetara face PAC una dintre cele mai importante politici ale Uniunii Europene, ci si numarul mare de oameni si vastul teritoriu carora se adreseaza in mod direct. 
PAC este, de asemenea, una dintre politicile europene pentru care cea mai mare parte din suveranitate este transferata la nivelul UE. Aceasta inseamna ca actorii institutionali implicati in gestionarea PAC sunt Comisia Europeana, Parlamentul European si Consiliul UE pentru Agricultura si Pescuit. Puterea legislativa ramane la nivelul Consiliului, dar deciziile in ceea ce priveste PAC se iau cu majoritate calificata. 
Creata acum 50 de ani, PAC trebuia sa redea statelor europene independenta economica dupa al doilea razboi mondial. Tocmai de aceea, la inceput, PAC lega direct subventionarea activitatilor agricole de cantitatea produsa. In anii '80, Uniunea Europeana avea deja surplusuri prea costisitoare in productia agricola. 
Uniunea Europeana a reformat PAC, mutand atentia de la cantitate la calitatea productiei. 

PREMISELE APARITIEI SI APLICARII P.A.C.
Politica agricola este prevazuta in Tratatul de la Roma, dar nu si definita. Principiile sale directoare vor fi enuntate, ceva mai tarziu, de Executivul comunitar, la Conferinta Agricola de la Stressa (3-12 iulie 1958). Aplicarea efectiva politicii agricole se va face insa, incepand cu anul 1962, in urma Acordului de la Bruxelles. In cadrul acestui acord, s-au stabilit elementele cadru ale politicii respective, referitoare la principii, obiective, mecanisme de functionare, produsele sau grupele de produse supuse interventiei, precum si reglementarile unice, comunitare, privind productia, preturile, importurile si exporturile agricole. Necesitatea formularii unei politici economice comune in domeniul agricol, care sa conduca la relansarea productiei si satisfacerea consumului, a pornit din insasi situatia precara a acestui sector. Relevant, in perceptia pe care europenii au avut-o fata de procesul de integrare agricola, este semnalul lansat, cu 11 ani inaintea semnarii Tratatului de la Roma, de generalul Marshall: "Unul din aspectele acestei probleme este, in acelasi timp, interesant si grav: fermierul a produs intotdeauna bunurile alimentare pe care le poate schimba cu orasenii contra altor bunuri necesare vietii. Aceasta diviziune a muncii reprezinta baza civilizatiei moderne. La ora actuala, ea este amenintata de ruina. Industriile oraselor nu produc suficiente marfuri necesare schimbului cu fermierii producatori de produse alimentare (...). Fermierul si taranul nu pot sa gaseasca pe piata marfurile pe care vor sa le cumpere, astfel incat vanzarea produselor lor in schimbul banilor pe care nu pot sa-i utilizeze le pare o tranzactie lipsita de interes. Deci, ei au incetat sa mai cultive intensiv campul pentru a obtine nutret, in ciuda faptului ca le lipsesc imbracamintea si alte produse ale civilizatiei. In acelasi timp, locuitorilor oraselor le lipsesc hrana si combustibilul. Guverenele sunt deci fortate sa se serveasca de resursele in devize straine si de credite pentru a cumpara din strainatate aceste produse indispensabile, epuizand astfel fondurile de care au nevoie urgenta pentru reconstructie"
Ca atare, se impunea, ca alternativa, o politica agricola comuna de sprijinire a fermierilor prin preturi inalte, bazate pe cele mai ridicate costuri pe unitatea de suprafata, inregistrate pe terenurile cele mai putin fertile, dar necesar a fi cultivate.
Avantajele unei astfel de politici au rezultat din posibilitatea gestionarii ei, precum si din impulsionarea productiei, ca urmare a sprijinului acordat fermierilor. Dezavantajele s-au resimtit in domeniul consumului, dat fiind preturile inalte percepute de producatori.
In ansamblul politicilor economice comunitare, politica agricola a fost prioritara, dar si cea mai importanta. Un singur exemplu este edificator: in bugetul Comunitatii, in toata perioada scursa de la lansarea P.A.C. si pana astazi, pentru finantarea cheltuielilor agricole au fost alocate aproape jumatate din fondurile totale. Se apreciaza ca obiectivul principal al acestei politici, si anume realizarea securitatii alimentare din propria productie, a fost indeplinit pe ansamblul Comunitatii. In plus, pe parcursul derularii P.A.C. a aparut si s-a manifestat un fenomen negativ (neanticipat in momentul lansarii acestei politici): supraproductia, care atragea costuri suplimentare, fie pentru stocare, fie pentru sustinerea preturilor la export.
Protejarea producatorilor agricoli comunitari, in general benefica pentru acestia, a indus insa nenumarate dezechilibre intracomunitare, cat si extracomunitare.
In interiorul organizatiei, aceste dezechilibre au pornit din conflictul de interese, existente obiectiv, intre: producatorii agricoli si consumatorii acestor produse; producatorii agricoli din tari diferite; producatorii agricoli din sectoare complementare; agricultura si ramurile economice din amonte sau aval de aceasta; agricultura si comert etc.
La exterior, se considera a fi doua surse principale generatoare de dezechilibre: preaderarea/aderarea noilor state si relatiile comerciale cu statele nemembre.
Politicile agricole comunitare au fost considerate imuabile, fapt pentru care, in functie de interesele momentului si tinand cont de neajunsurile manifestate periodic, aceste politici au fost reformate.
In 1999 a fost introdusa in PAC o noua dimensiune: Politica de Dezvoltare Rurala (PDR). PDR este construita pe principiul multifunctionalitatii agriculturii. Recunoscand importanta dezvoltarii armonioase a zonelor rurale (80% din teritoriul Uniunii Europene), PDR pune accent pe imbunatatirea competitivitatii, asigurarea respectarii normelor de mediu, diversificarea activitatilor economice din mediul rural si conservarea traditiilor mostenite. In 2006 spre exemplu, 10% din bugetul UE (prin banii destinati PAC) au fost utilizati pentru dezvoltare rurala. 
Decalajele mari in comertul cu produse agricole
Europa unita apare ca o mare putere economica, comerciala si agricola. Dar, tabloul general al comertului cu produse agricole este extrem de nuantat.
In evolutia sa, P.A.C. a fost confruntata cu numeroase frictiuni in ceea ce priveste acest comert. Mentionam, cu deosebire, disputa extrem de dura, cu privire la exportul de oleaginoase din S.U.A. catre C.E.E., in primii ani de dupa adoptarea P.A.C. In fapt, aceasta disputa era rezultatul masurilor discriminatorii din regimul comertului extern intre cereale si materiile prime folosite in hrana animalelor. Americanii au speculat la maxim, in folosul propriu, aceasta eroare "originala".
In acest sens, ei au incurajat pe europeni in asigurarea securitatii alimentare la produsele de baza: cerealele si cele de origine animala. Gestul pare paradoxal, de vreme ce tarile vest europene erau recunoscute ca traditionala piata de desfacere pentru respectivele produse. Dar, strategii americani au tinut cont de perspectiva unei cresteri importante a consumului de carne pe piata europeana, fapt rezultat din actiunea simultana a doi factori favorizanti: cresterea veniturilor consumatorilor si implicit a cererii lor solvabile; imbunatatirea nivelului de trai, prin schimbarea structurii consumului alimentar, ceea ce presupunea preponderenta produselor superioare calitativ.
In plus, mai stiau ca tehnologiile europene care prevedeau randamente superioare pe cap de animal au in compunere un element furajer indispensabil si, in acelasi timp, de baza: soia. Europenii nu au constientizat pericolul limitarii taxelor vamale pentru importul de soia din America. Din perspectiva istorica, gestul lor este si mai inexplicabil, daca ne raportam la statutul privilegiat al fostelor colonii in comertul de oleaginoase. Comertul cu soia a fost o adevarata "autostrada" de patrundere a capitalului american pe pietele agricole europene. Aceasta eroare originala va fi negociata, mult mai tarziu, in cadrul Rundei Uruguay.


Fisiere in arhiva (1):

  • Regimul Comertului International cu Produse Agricole.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!