Reforma instituțiilor Ue în vederea extinderii

Fie că vorbim despre personalitatea juridică a Uniunii, fie că ne referim la Carta Drepturilor Fundamentale sau la creşterea influenței Parlamentului European sau a parlamentelor națonale, toate acestea sunt progrese care vor contribui la creşterea eficienței instituțiilor europene şi a proceselor de luare a decizei în Uniunea Europeană Tratatul de reformă va oferi Uniunii Europene instrumente mai bune de răspuns la provocările globale cum ar fi schimbarea climtică, securitatea energetică, terorismul internațional, crima organizată transfrontalieră, imigrația, viitorul şi politica de extindere a Uniunii Europene. În acest studiu de caz vom încerca să parcurgem principalele momente reformatoare în contextul extinderii U.E.

TRATATUL DE LA AMSTERDAM

Încă de la încheierea negocierilor Tratatului de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 şi intrat învigoare pe 1 noiembrie 1993, s-a convenit că se va efectua o revizuire până la sfârşitul deceniului: articolul N prevedea convocarea unei conferinţe în 1996.

Conferinţa interguvernamentală a durat mai mult de un an: a fost deschisă la Torino pe 29 martie 1996 şi s-a încheiat la Amsterdam pe 17 iunie 1997 printr-un acord politic la înalt nivel cu privire la un nou Tratat, semnat pe 2 octombrie 1997. Tratatul de la Amsterdam a intrat în vigoare la 1 mai 1999.

Tratatul de la Amsterdam are patru obiective generale : să plaseze ocuparea forţei de muncă şi drepturile cetăţenilor în centrul atenţiei Uniunii Europene; să suprime ultimele obstacole pentru libera circulaţie a persoanelor şi să consolideze securitatea; să permită Europei să îşi consolideze poziţia pe plan mondial; să eficientizeze arhitectura instituţională a Uniunii în vederea viitoarei extinderi.

Reforma instituţiilor U.E în vederea extinderii realizate prin semnarea

Tratatului de la Amsterdam.

Consiliul Uniunii Europene

Votul în majoritate calificată este extins la următoarele domenii: orientare şi acţiuni de încurajare în domeniulocupării forţei de muncă, excluderea socială, libera circulaţie a persoanelor, măsuri de securitate socială necesare liberei circulaţii, regimuri speciale pentru cetăţenii străini, sănătatea publică, egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, cercetarea şi dezvoltarea tehnologică, lupta împotriva fraudei, cooperarea vamală, statistica, protecţia datelor (înfiinţarea unei autorităţi consultative independente), regiuni ultraperiferice.

Parlamentul European

Desemnarea Preşedintelui Comisiei Europene trebuie aprobată de către Parlament.

Numărul membrilor Parlamentului European nu poate fi mai mare de 700 (indiferent care va fi numărul statelor care vor adera în viitor ).

Comisia Europeană

Rolul politic al Preşedintelui Comisiei Europene este consolidat. Membrii Comisiei sunt numiţi printr-un comun acord între guvernele statelor membre şi preşedintele Comisiei.

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene are, prin Tratatul de la Amsterdam, responsabilitatea directă de a veghea la respectarea drepturilor omului, iar jurisdicţia sa se extinde, incluzând următoarele domenii: imigraţia,

azilul, vizele şi trecerea frontierelor.

Comitetul Economic şi Social este consultat în noi domenii: ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale, sănătate publică. Prin Tratatul de la Amsterdam s-a introdus, de asemenea, posibilitatea ca şi Parlamentul să consulte CES.

Comitetul Regiunilor beneficiază prin Tratatul de la Amsterdam de o mai mare autonomie administrativă, iar domeniile în care această instituţie este consultată au fost extinse, incluzând: ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale, sănătate publică, protecţia mediului, Fondul Social, pregătire profesională şi transporturi. Ca şi în cazul Comitetului Economic şi Social, şi Comitetul Regiunilor poate fi consultat de către Parlamentul European.

TRATATUL DE LA NISA

În data de 12 februarie 2001 ministrii de externe din tarile membre UE au semnat Tratatul de la Nisa, document care prevede reforma institutiilor europene si deschide calea extinderii Uniunii prin admiterea a încă 12 state.

Reforma instituţională constituie obiectivul central al Tratatului de la Nisa.

Tratatul de la Nisa îşi propune, în perspectiva extinderii U.E., la 27 de state membre, să asigure flexibilitatea procesului decizional prin cele trei proceduri: regula unanimităţii, majoritatea calificată şi majoritatea simplă pentru deciziile de procedură.

a). Regula unanimităţii funcţionează în mecanismul decizional în domeniile de: politică externă şi de securitate comună(PESC), cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală,politica de azil şi imigrări, politica de coeziune economică şi sociale şi fiscalitatea.

b). Regula majorităţii calificate este substanţial extinsă prin TN, fiind definită în funcţie de adeziunile necesare.

Majoritatea calificată trebuie să cuprindă cel puţin 62% din populaţia Uniunii, ea fiind, deci, de cel puţin 62 de voturi din cele 87 totale.

c) În ce priveşte regula majorităţii simple aceasta se aplică numai în luarea deciziilor de ordin procedural, neafectat de noile dispoziţii.