Recenzie la Bătălia pentru viitor de Adrian Năstase

PARTEA I

Are la inceput un moto de Alvin Toffler “Schimbarea/../ largeste ruptura dintre ceea ce credem ca exista si ceea ce exista în realitate, dintre imaginile existente si realitatea pe care se presupune ca o reflecta” si cuprinde IV capitole în care se vorbeste despre schimbarile care s-au produs atât în tara noastra cât si în restul lumii de la revolutia din 1989.

Primul capitol. TRANSFORMAREA, ÎNTRE UTOPIE SI NEVOIA DE PROIECT POLITIC -trateaza saltul în necunoscut al oamenilor de a se încrede în partidele politice formate dupa revolutie se mentioneaza faptul ca desi atunci am iesit din constrângerile „razboiului rece” am intrat într-un razboi al locurilor de munca, al pietelor de desfacere. De abia din 1992, dupa adoptarea Constitutiei si desfasurarea noilor alegeri, lucrurile au început sa aiba o anumita coerenta, societatea a capatat stabilitate iar economia un proiect. Sistemul democratic a fost consacrat în varianta moderna a parlamentarismului, procesele politice si economice au conferit valoare structurilor institutionale, racordul la spatiul euroatlantic a devenit prioritatea consensuala a agentilor politici ai schimbarii. La nivelul imaginii externe nu am reusit sa valorificam în întregime aceste faze graduale ale transformarii. Din acest motiv nu am putut beneficia de ajutorul occidental în aceeasi masura în care ceilalti competitori au stiut sa-si proiecteze imaginea de „premianti” în cursa pentru capitalism.

Capitolul II 1989 – SEMNIFICATII SI INTERPRETARI - analizeaza ce a însemnat anul 1989 pentru fiecare tara în care au avut loc revolutii si arata cauzele care au dus la ele.Analisti si sociologi au cautat sa explice de ce s-au produs revolutile din ’89 prin prezentarea cauzelor.În 1970 din cauza liniei generale stabilite de Moscova, tarile comuniste au adoptat o strategie destul de riscanta în legatura cu dezvoltarea economica, operând împrumuturi externe mari, în vederea modernizarii si industrializarii. Cresterile preturilor la petrol în 1973 si în 1979 au dus la o încetinire a crestreii economiei mondiale în ansamblu, iar în tarile comuniste acest fenomen s-a repercutat cu mult mai multa amploare deoarece a fost îngreunata achitarea împrumutrulor externe. O alta cauza a fost provocata de cursa înarmarilor, fenomen a indus costuri economice uriase pe care la un moment dat sovieticii nu le-au mai putut sustine în concordanta cu presiunea si progresele tehnologice americane. Sub presedintii Carter, Reagan si Bush, USA au fortat URSS sa cheltuiasca sume colosale pentru armamentul high-tech, ceea ce a favorizat falimentul economiei centralizate, contribuind la scaderea drastica a investitiilor interne si la imposibilitatea sovieticilor de a mai furniza ajutor economic numai din considerente ideologice. Fenomenul „perestroika” politica lui Gorbaciov care a dorit sa schimbe fata regimului conferindu-i transparenta si a renuntat unilateral la Doctrina Berjnev, a carei origine se gaseste în anul 1968.

Pentru Ungaria, 1989 a însemnat mai mult o evolutie decât o revolutie, comunismul ungar tolerând elementele reformatoare puternice, în economie mai ales, unde exista o zona de libertate care la noi în tara ramânea un idel. Prin desfintarea CAER-ului si liberalizarea comertului international , masura la care a aderat si România, tara noastra a pierdut peste 45% din pietele externe, a înregistrat o reducere substantiala a exporturilor si a încasarilor valutare.

Capitolul III DE LA REVOLUTIE LA VERIFICAREA DEMOCRATIEI - cuprinde fazele transformarilor post comuniste si anume:

Prima perioada (1990-1992) –transformarea- în plan politic se urmarea: înfaptuirea unor cerinte de baza ale democratiei, libertatea de expresie, libertatea presei, acceptarea pluralismului de opinii si a celui politic, Constitutia si Legea Electorala, alegerile libere, ascensiunea unei noi elite politice. În plan economic:stabilizarea, începerea procesului de deschidere economica si de repliere a centealismului în favoarea economiei de piata, eliminarea controalelor arbitrare ale statului precum si eliminarea preturilor, redistribuirea proprietatii în agricultura, privatizarea spontana.

A doua perioada 1992-1996 –consolidarea democratiei- în plan politic cele mai importante transformari erau consacrarea democratiei constitutionale, a structurilor institutionale, a parlamentarismului si a statului de drept, mutarea disputelor politice din strada în spatiul parlamentar. În plan economic: refacerea economica prin reforma, relansarea activitatii productive în sistemul de piata libera, cadrul legal pentru propietate si afaceri, noi tehnici manageriale, intierea demersurilor pentru ajutor financiar extern si operationalizarea lor.

A treia perioada- testarea alternantei la guvernare- in plan economic transformarile ce se urmareau si care în mare masura au ramas si astazi nerezolvate sunt: stabilirea parametrilor favorabili cresterii (avântului economic), dezvoltarea capacitatii capitalului autohton, demonopolizarea, dezvoltarea IMM-urilor, sistemul bancar capabil de a sustine cresterea