Recenzie - infatuarea fatală

“Socialismul a invaţat multi oameni că deţin revendicări indiferente faţă de performanţă şi participare. În lumina moralei care a produs ordinea extinsă a civilizaţiei, socialistii incită de fapt oamenii sa incalce legea.

Aceia care susţin ca au fost “alienaţi” de ceea ce majoritate lor se pare ca nu au invaţat niciodată, şi care prefera sa traiască în calitate de proscrişi paraziţi, consumând produsele unui proces la care refuză să contribuie, sunt adevaraţi partizani ai apelului lui Rousseau de întoarcere la natură, reprezentând ca principală anatemă acele instituţii care au făcut posibilă formarea unei ordini a coordonării omenesti.”

Friedrich August von Hayek

A fost socialismul o greşelă?

Infatuarea fatală – Erorile socialismului este cartea in care Hayek trage linie, făcând analiza luptei sale impotriva socialismului. Acest manifest extrem de controversat, susţine că socialismul a pornit greşit, supoziţiile sale şi logica sa fiind de la inceput eronate. Falimentul repetat al socialismului este, evident, un rezultat al acestei greseli de conceptie.

Această carte susţine că civilizaţia noastră depinde, de ceea ce se poate descrie cu precizie numai ca ordine extinsă a cooperării umane, o ordine cunoscută mai răspândit, sub denumirea de capitalism. Pentru a ne înţelege civilizaţia, trebuie să apreciem faptul că ordinea extinsă nu a rezulat din intenţiile si planurile omeneşti, ci a apărut spontan, s-a născut din conformarea neintenţionată la anumite practici tradiţionale şi morale, dintre care multe tind să le fie dezagreabile oamenilor care nu reuşesc să le inteleagă semnificaţia, nu le pot dovedi validitatea, insă acestea s-au răspândit rapid, prin creşterea comparativă a populaţiei şi a avuţiei, a acelor grupuri care intamplător respectau aceste practice. Respectarea acestor practici, a menţinut respectivele grupuri unite, le-a deschis accesul la informaţii valoroase şi le-a ajutat sa fie “rodnice, să se înmulţească şi să îndestuleze pământul, şi să-l supuna” (Facerea, 1:28). Acest proces, după părerea lui Hayek, este poate cea mai puţin apreciată faţă a evoluţiei omeneşti.

Hayek spune ca socialistii adoptă o optică diferită de aceste chestiuni. El aduce ca argument conflictul dintre partizanii ordinii umane extinse, spotan create pe o piaţă concurenţială, pe de o parte, iar pe de altă parte cei care cer un angajament deliberat al interacţiunilor omeneşti din partea unei autorităţi centrale bazată pe comanda colectivă asupra resurselor disponibile. Acest confict trebuie să se reglementeze prin studii stiinţifice care demonstrează că urmând tradiţiile economice generate spontan de la baza economiei concurenţiale de piată, generăm şi favorizăm o creştere a cunoştiinţelor şi a bogăţiei mai mare decat s-ar putea obţine într-o economie condusă de la centru. Astfel, scopurile socialiştilor sunt imposibil de atins pe plan practic şi imposibile pe plan logic deoarece cerinţele socialiştilor nu sunt concluzii morale derivate din traditii care au format ordinea extinsa pe baza careia a fost posibila evolutia civilizatiei. Cerintele socialismului vor sa rastoarne aceste traditii printr-un sistem moral proiectat pe calea ratiunii, care face apel la instinctual uman.

Autorul cartii spune ca “ disputa dintre ordinea de piata si socialism nu e nici mai mult nici mai putin, decat o chestiune de supravietuire. Urmand moralitatea socialista, am distruge o mare parte din omenirea actuala si am pauperiza aproape tot ce ramane”

In cartea de faţa, la fel ca si in alte lucrari ale sale, Hayek se orienteaza impotriva normelor traditionale ale ratiunii care calauzesc socialismul, norme despre care considera ca “intruchipeaza o teorie naiva si non-critica a rationalitatii, o metodologie desueta si nestiintifica” pe care a numit-o “rationalism constructivist”

Ideea pe care se bazeaza Hayek in scrierea sa este descoperirea lui Hume conform careia “regulile moralitatii… nu sunt concluzii are ratiunii noastre.” Principala sarcina a lucrarii “Infatuarea fatala – Erorile socialismului” este de a demonstra ca una dintre cele mai influente miscari politice, socialismul, se bazeaza pe “premise de o falsitate demonstrabila” si in ciuda faptului de a fi inspirata de intentii bune si condusa de unii dintre cei mai inteligenti reprezentanti, “pericliteaza standardul de viata si viata insasi” pentru o mare parte din populatie. Aceasta carte contribuie la stintele sociale, examinand originea si natura eticii, care pentru Hayek este non rationalistica si bazata pe procesul istoric.

Hayek respinge eticile rationalistice ale majoritatii filozofilor, pe motiv ca, acestea determina “aroganta fatala” a ratiunii umane.

În primele 3 capitole, Hayek raspunde la intrebarea: “Cum apare moralitatea si ce implicatii are asupra vietii noastre politice si economice?

In capitolul I – Intre instinct si ratiune, Hayek, critica pentru inceput teoria lui Aristotel conform careia instinctul ii ghideaza pe oameni. Hayek sustine ca instinctul nu era facut pentru efectele omenesti in care traim in present, ci era adaptat vietii in mici grupuri sub forma carora a evoluat neamul omenesc. De asemenea individualismul colectiv lui Thomas Hobbes este pentru Hayek un mit: “ un om izolat ar fi fost curand un om mort… salbaticul nu e solitar, iar instincul sau este colectivist”.

Regulile de conduita umana au evoluat treptat (proprietatea privat, comertul, schimburile, cinstea etc) prin traditie, invatatura si imitatie, ci nu prin instinct. Omul a atins nivelul actual de civilizatie elaborand reguli si invatand sa le respecte. Adeseori aceste reguli ii interziceau individului sa-si dea curs instinctelor; aceste reguli constituie moralitatea.

Hayek spune in capitolul I ca “ mintea nu este un ghid, ci un produs al evolutiei culturale, si se bazeaza mai mult pe imitatie decat pe intuitie si ratiune” iar principalul beneficiu al evolutiei reprezinta capacitatea de a invata prin imitatie.

Asa cum rezulta din titlul capitolului, autorul doreste sa atraga atentia spre ce se afla intre instinct si ratiune. Il preocupa evolutia culturala si morala, evolutia ordinii extinse ( care se afla dincolo de instinct, adeseori opusa lui)

Morala nu este nici instinctuala si nici o creatie a ratiunii ci constituie o traditie separata, ce s-a dezvoltat concurent cu ratiunea, nu ca produs al acesteia, depasind capacitatile ratiunii. El crede ca morala zace undeva intre instinct si ratiune. Morala, ca limba, ca piata si lege comuna, este o ordine spontana, care in cuvintele lui Adam Ferguson, este produsul “actiunii umane, nu al planului uman.”