Recenzie - capitalism contra capitalism de Michael Albert

INTRODUCERE

Pentru a înţelege mai bine lucrarea lui Michael Albert, voi începe această recenzie prin definirea conceptului de ”capitalism”. Conform DEX, capitalismul reprezintă un sistem politico-economic care se întemeiează pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie şi de schimb.

Cele mai importante aspecte, şi fară de care capitalismul nu ar fi capitalism sunt: diviziunea claselor (lumea, cum o ştim noi, se împarte în două clase, clasa capitalistă, adică cei ce deţin mijloacele de producţie şi distribuţie, un număr relativ restrâns, şi clasa muncitoare, restul populaţiei, ce, în esenţă, işi vând puterea de muncă în schimbul unei remuneraţii) şi motivul profitului (în capitalism motivul producerii bunurilor şi serviciilor îl reprezintă vânzarea lor şi obţinerea profitului, nu satisfacerea nevoilor oamenilor).

În zilele noastre cuvântul ”capitalism” e folostit în mod curent pentru a descrie sistemul social în care trăim. De asemenea se presupune că a existat, dacă nu dintotdeauna, atunci de-a lungul majoritaţii istoriei umane. Defapt, capitalismul este un sistem social relativ nou.

Victoria capitalismului a venit pe trei fronturi:

1. Prin Margaret Thatcher în Anglia şi Ronald Reagan în Statele Unite – prima ”revoluţie conservatoare” în materie de politică economică: revoluţia ”statului minimal”. Scopul principal al acestei revoluţii a fost scăderea impozitelor pentru cei bogaţi; care ajunseseră la un nivel de neimaginat în zilele noastre: în USA, în 1981 guvernul federal preleva pâna la 75% din veniturile cele mai ridicate ale cetaţenilor; în Marea Britanie, situaţia era chiar mai drastică atingând 98% în timpul guvernelor laburiste.

2. Ce-a de-a doua victorie o reprezintă înlaturarea regimurilor comuniste, începând cu 9 noiembrie 1989 când tinerii germani din Est au îndrăznit să treacă zidul Berlinului. Odată cu aceasta îndrăzneală nemţească un val de nemulţumire s-a propagat în întreaga Europa de Est, guvernele comuniste fiind înlaturate încetul cu încetul.

3. Ce-a de-a treia victorie, numită ”Războiul din Golf”, a fost purtată în Irak; aceasta a fost singura victorie militară, venită ca răspuns asupra atacului şi anexarea Kuweitului de către Irakieni, în frunte cu Saddam Hussein la 2 august 1990. Invazia a fost contra-atacată aproape imediat de către forţele coaliţiei a 28 de ţari, mânate de către Statele Unite conduse, la acea vreme, de George H.W. Bush.

Această a treia victorie, pe lângă eliberarea Kuweitului, a mai ridicat un impediment: problema aprovizionarii cu petrol – ”oxigenul vieţii noastre economice”. Întrebarea care se pune acum nu este dacă avem destul petrol, ci la ce preţ şi, odată cu recunoaşterea problemelor ecologice tot mai impozante, dacă nu cumva împraştiem prea mult în atmosferă.

Astfel de la tripartiţia Capitalism – Comunism – Lumea a treia, vorbim astăzi de dualismul ţari dezvoltate – ţari subdezvoltate. De ce? Pentru că acum, după ce maştile au căzut şi am putut observa înapoierea lamentabilă a economiilor comuniste, nu avem de ales decât să le plasăm în aceiaşi categorie cu celelalte ţari subdezvoltate.

Privit din afară, aşa cum este în clipa de faţa, într-o poziţie de monopol, capitalismul riscă să apară ca un monolit. Din contră, capitalismul este multiplu şi tot atât de complex ca şi viaţa însăşi. El nu este o ideologie, ci o practică.

Acum, toţi actorii sunt în scenă. Spectacolul poate să înceapă. Prăbuşirea comunismului scoate la iveală opoziţia dintre două modele de capitalism. Unul, cel ”neoamerican", se bazează pe reuşita individuală şi pe profitul financiar rapid. Celălalt, cel „renan", are drept centru Germania şi prezintă numeroase asemănări cu cel din Japonia. Ca şi acesta din urmă, el pune accent pe reuşita colectivă, pe consens, pe preocuparea pentru termenul lung.

I. AMERICA IS BACK

La finele razboiului din Golf gloria Americii era atât de mare încât aproape că era sa uităm că ”revenirea Americii” fusese deviza şi opera lui Roland Reagan. Şi, totuşi, America lui Reagan, cea de ieri, nu încetează să stralucească pretutindeni în lume, numele lui Ronald Reagan fiind recunoscut din Moscova, unde din ’90 triumfă în faţa pieţii Puşkin restaurantul McDonald’s, botezat ”noul mauzoleu”, în Europa de Vest, şi până chiar până la Pekin (Beijing).

I. 1. Big-bang-ul american

Cât de fulgerant trebuie să fi fost big-bang-ul din care provine orbitoarea ”lumină americană” pentru ca aceasta să continue să iradieze în întraga lume!

Pentru a înţelege esenţa capitalismului american trebuie să ţinem seama şi de durata lungă, de evoluţiile de profunzime mult prea adesea neglijate. Exista, întradevăr, câteva date de bază ce se află la originea puterii cât şi a slăbiciunii americane de astăzi.

I. 2. Prea multe umiliri şi prea puţine certitudini

Cei zece ani care au precedat alegerea lui Reagan nu oferiseră Americii aproape nimic altceva decât un interminabil şir de eşecuri pe plan internaţional. Şi eşecuri chiar semnificative. Dintre acestea menţionăm dezastrele din Vietnam şi Cambodgia; în acelaşi timp Uniunea Sovietica şi aliaţii ei cubanezi marcau, în Africa, puncte considerate decisive: Etiopia, Angola, Mozambic şi Guineea-Bissau. În Orientul Apropiat America pierdea, în persoana şahului Iranului, cel mai de încredere aliat al său. Şi pe continent situaţia era la fel de drasică, Cultul Liderului, transformat în fetişism juridic este una dintre probleme.

Discursul viguros şi simplificator al lui Ronald Reagan va veni la momentul potrivit pentru a raspunde aşteptarilor poporului, un popor nemulţumit de această dezagregare a ţesutului social şi a instrumentului politic; el va şti să exploateze deopotrivă un context economic favorabil, excesul de birocratizare şi intervenţionismul statului federal, şi un climat intelectual. Ca să nu mai amintim situaţia internaţională, care nu va face decât să multiplice efectele mesajului său: America revine!.