Răspunderea Contravențională

Cuprins referat Cum descarc?

Capitolul I. NOTIUNI TEORETIC.3
1. Contraventia- raspundrerea contraventionala.3
2. Tipuri de sanctiuni ce pot fi aplicate.5
3. Individualizarea sanctiunii.6
4. Prescriptia sanctiunii amenzii.6
5. Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor.7
Capitolul II. RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA IN DREPTUL MUNCII.8
1. Contraventii reglementate de Codul muncii.8
a) In legatura cu incheierea contractului individual de munca.8
b) In legatura cu executarea contractului individual de munca.8
c) In legatura cu conflictele de munca.9
2. Contraventii reglementate de alte acte normative.9
a) In legatura cu incheierea contractului individual de munca.9
b) In legatura cu executarea contractului individual de munca.9
c) In legatura cu incetarea contractului individual de munca.11
3. In legatura cu negocierea contractului colectiv de munca.12
BIBLIOGRAFIE.13

Extras din referat Cum descarc?

Capitolul I
Notiuni teoretice
1. Contraventia- raspundrerea contraventionala
De la debutul institutiei contraventiei si pana in prezent, reglementarile in materie contraventionala au fost constante in mentinerea ilicitului contraventional in sistemul normativ al faptelor care lezeaza valorile sociale si relatiile sociale protejate de lege. 
Elementul supus structurarii, creand dificultati de configurare a identitatii raspunderii contraventionale, ca forma de raspundere distincta de celelalte forme de raspundere juridica, a fost natura juridica a regimului contraventional. Din acest punct de vedere, materia contraventionala a trecut, ca efect al schimbarilor legislative din domeniul penal, in sfera abaterilor cu caracter administrativ. Aceasta translatie, desi a mentinut unele apropieri si similitudini cu institutii apartinand dreptului penal , a impus definirea, din punctul de vedere al ramurii de drept apartinatoare - dreptul administrativ - a conceptului de contraventie si a raspunderii contraventionale. Intreprindere nelipsita de dificultati datorita specificitatii raspunderii administrative asimilatoare cat si a posibilelor identitati cu abaterea administrativa.
Ilicitul contraventional a fost consacrat legislativ in Codul Penal roman din 1865, care diviza ilicitul penal in trei categorii: crime, delicte si contraventii, avand drept criteriu de distinctie intre acestea sanctiunea aplicata. 
Regimul juridic al contraventiilor se circumscria urmatoarelor reguli:
o contraventiile erau, in principiu, fapte neintentionate, indiferent de actul normativ care le consacra;
o subiecte ale contraventiei erau numai persoanele fizice;
o contraventiilor li se aplicau circumstantele atenuante, cauze de exonerare de raspundere, recidiva;
o tentativa si complicitatea la savarsirea contraventiilor nu se pedepseau;
o ca sistem sanctionator, pedepsele constand in amenda si inchisoare;
o se putea lua masura confiscarii, dupa regulile stabilite de cod;
o amenda se pronunta singura sau insotita de inchisoarea politieneasca, iar in caz de insolvabilitate a condamnatului amenda se putea inlocui cu inchisoare stabilita ca durata de judecatorie;
o exista posibilitatea stabilirii contraventiilor prin legi ale organelor administrative, acestora revenindu-le un rol insemnat in constatarea, sanctionarea si executarea contraventiilor. 
Codul Penal roman din 1936 defineste contraventia in articolul 579, respectiv 580 si aduce ca noutate in reglementarea sanctionarii contraventionale instituirea raspunderii in situatia savarsirii contraventiei in baza raportului de prepusenie sau, in cazul in care subiectul contraventional se gasea sub ingrijirea altei persoane, prin articolul 581 .
Sistemul instituit prin Codul Penal din 1936, cu modificarile ulterioare, a fost dezincriminat prin Decretul 184/1954, decret care a abrogat dispozitiile din Codul Penal si din legile speciale privind sanctionarea faptelor ce constituie contraventii . Acesta a fost momentul legislativ care a marcat trecerea contraventiei din sfera faptelor penale in domeniul abaterilor de natura administrativa, cu regimul juridic sanctionator administrativ.
In fundamentarea conceptului de contraventie, nici legiuitorul din 1954 nu a gasit un alt criteriu de delimitare a contraventiei de infractiune decat criteriul cantitativ (grad mai redus de pericol social), adaugand insa si un al doilea criteriu, cel al sanctiunilor specific administrative:
o avertismentul;
o amenda contraventionala, care isi pastra natura juridica administrativa, neputand fi transformata in munca corectionala in libertate sau intr-o pedeapsa privativa de libertate, institutie apartinand dreptului penal.
In prezent sediul materiei il constituie Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor , care a abrogat Legea nr. 32/1968. Desigur, actuala reglementare contine elemente de noutate, dar cel mai important aspect il reprezinta punerea de acord a prevederilor sale cu principiile Constitutiei din 1991.
Prin Legea de aprobare nr. 180/2002 , Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 i s-au adus anumite modificari si completari care imbunatatesc unele din textele initiale. In art. 1 teza I-a din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 se stipuleaza ca legea contraventionala apara valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala.
Trebuie subliniat ca nu numai in legislatia romaneasca contraventiile au fost scoase de sub incidenta legii penale, ci si in legislatiile altor tari: Germania, Cehia, Slovacia.
Curtea Constitutionala din tara noastra a aratat ca ,,in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nimic nu impiedica statele sa-si indeplineasca rolul lor de gardieni ai interesului public prin stabilirea sau mentinerea unei distinctii intre diferitele tipuri de infractiuni". 
Ca forma a conduitei ilicite, contraventia este definita in articolul 1 al Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor care prevedea: "contraventia este fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi, decrete sau alte acte normative ale organelor aratate in legea de fata".
Trebuie sa observam ca aceasta definitie nu permite o concluzie clara asupra faptului daca legiuitorul a voit sau nu sa inteleaga prin notiunea de contraventie intreaga sfera a abaterilor administrative sau daca, in cadru larg al acestei sfere, el a separat un domeniu limitat de fapte pe care le-a denumit tocmai pentru a le distinge de celelalte.
Contraventia reperezinta o abatere de la normele dreptului administrativ. In raport cu infractiunea, ea are un grad de pericol mai redus. De regula, contraventiile sunt descrise in mod concret, fiecare in parte, in toate elementele lor de catre norma juridica ce le sanctioneaza. In general, contraventiile pot fi savarsite numai de catre persoanele fizice. Cu toate acestea, pot exista contraventii care sa fie savarsite de persoanele juridice, dar acest lucru numai daca este prevazut expres intr-o lege sau decret.

Fisiere in arhiva (1):

 Raspunderea Contraventionala.docx