Proprietatea

În economia de piata exista o strânsa legatura dintre formele de proprietate si modul de implicare a agentilor economici în viata societatii. Formele de proprietate pot genera fie interes pentru sporirea performantelor agentilor economici, fie dezinteres fata de întreaga desfasurare a activitatii economice. S-a dovedit ca dezvoltarea societatii depinde de progresul înregistrat în materie de proprietate.

CONCEPTUL, OBIECTUL SI SUBIECTUL PROPRIETATII

Proprietatea este un concept complex, cu o încarcatura juridica, filosofica si economica. În sens juridic proprietatea reprezinta „dreptul de a utiliza si de a dispune de un bun, într-un mod excesiv si absolut, sub rezerva unor limitari precizate de legiuitor”.

Optica juridica a proprietatii exprima relatia de posesiune a ceva de catre cineva. Viziunea filosofica fundamentala ideea de proprietate, pornind de la personalitatea umana : în proprietate omule se implica si se realizeaza ca fiinta totala, manifestându-si responsabilitatea prin proprietatea pe care o poseda, de care dispune si pe care o integreaza social prin folosire eficienta .

În sens economic, proprietatea este definita ca totalitate a relatiilor dintre oameni în legatura cu bunurile, relatii legate de norme istoriceste determinate pe plan social.

Ca raport socio-economic,proprietatea exprima :

- Dreptul de posesiune al bunurilor;

- Dreptul de dispozitie asupra obiectului proprietatii;

- Dreptul de gospodarire, administrare, gestionare a bunurilor;

- Dreptul de a culege roadele utilizarii proprietatii.

În cadrul acestor atribute, dreptul de posesiune are rol hotarâtor,din acesta decurgând toate celelalte. Aceste atribute reprezinta monopolul proprietarului, înstrainarea lor fiind o functie exclusiva acestuia: înstrainarea lor totala genereaza relatii de vânzare-cumparare, donatie, mostenire; iar înstrainarea lor partiala provoaca relatii de închiriere, arendare, concesionare.

Atributele mentionate ale proprietatii nu trebuie întelese simplist, în sensul ca se rezuma la puterea de „a detine, a folosi si a dispune de lucruri”. În jurisprudenta vestului se opereaza cu conceptul de proprietate înteles ca „un set de drepturi”, care determina legitimitatea participarii la procesul de dezvoltare sociala.

În esenta, proprietatea exprima unitatea dintre obiectul si subiectul ei.

Obiectul proprietatii îl formeaza bunurile, în întreaga lor tipologie :

1. bunurile de consum, vizeaza omul ca fiinta biologica, consumator de bunuri,

2. bunurile economice sau mijloacele de productie, vizeaza omul ca factor de productie.

Societatea este interesata atât în dezvoltarea productiei de bunuri de consum cât si a bunurilor economice, de volumul si productivitatea acestora din urma depinzând, în buna parte, posibilitatea de multiplicare a întregului obiect al proprietatii.

O forma distincta a proprietatii, care prezinta mult interes pentru ingineri este proprietatea intelectuala, industriala si comerciala, reprezentata de patente, marci de fabrica sau comerciale, dreptul de autor si drepturi conexe dreptului de autor, desene si modele industriale, scheme ale configuratiei circuitelor integrate si altele.

Subiecti ai proprietatii sunt :

1. persoane fizice;

2. persoane juridice;

3. statul, care prin intermediul administratiei publice, detine, utilizeaza si gestioneaza o anumita parte din bunurile societatii;

4. organizatiile internationale , constituite prin aderarea anumitor agenti din diferite tari.

În economia contemporana, odata cu progresul tehnico-stiintific, cu sporirea considerabila si diversificarea obiectului proprietatii,se îmbogateste structura raportului de proprietate. Proprietatea evolueaza, adaptându-se noilor conditii,permitând dezvoltarea continua a economiei de piata. Astfel, se accentueaza pluralismul formelor de proprietate, se intensifica raporturile de competitie între formele proprietatii, are loc întrepatrunderea sferelor publice si private ale proprietatii. Constituindu-se proprietatea mixta, se amplifica interventia statului în economie. În aceste conditii, drepturile de proprietate formeaza o parte tot mai importanta din regulile care guverneaza majoritatea interactiunilor economice, hotarând ce miscari economice trebuie facute. Pluralismul formelor de proprietate creeaza premisele stimularii initiativei, ofera posibilitati neîngradite de actiune si optiune tuturor agentilor economici, prin instrumentele si mecanismele pietei. Revolutia manageriala determina trecerea puterii de decizie si a controlului de la proprietari la manageri, fapt reflectat si pe planul redistribuirii veniturilor. Cresterea interventiei statului în economie îsi face simtita tot mai mult prezenta prin parteneriat, în sensul transformarii statului intr-un veritabil partener pentru întreprinzatori, integrându-se organic în mecanismul economiei de piata.