Profituri și Pierderi

Ludwig von Mises (29 septembrie 1881 – 10 octombrie 1973) este reprezentantul cel mai de seamă al Şcolii austriece de drept şi economie. În opera lui Mises, liberalismul îşi găseşte o fundamentare a cărei coerenţă şi rigoare intelectuală sunt greu egalabile. Pentru gânditorul austriac, ordinea proprietăţii private este conceptul ce subsumează perfect filozofia politică liberală. În opinia sa, toate celelalte realizări teoretice majore ale liberalismului - pledoaria pentru libertate, toleranţă, pace -pot fi înţelese drept consecinţe fireşti ale dreptului la proprietate privată.

Cartea sa „Profituri si pierderi” este structurata pe 2 parti ample, 2 capitole, fiecare parte avand la randul sau mai multe subcapitole.

A. Natura economica a profiturilor si a pierderilor

A.1. Provenienta profiturilor si a pierderilor

In prima parte a lucrarii sale, Mises scoate in evidenta un lucru bine stiut deja, si anume ca, cel care comanda, cel care este cel mai important pion al bunei functionari a pietei este consumatorul/cumparatorul. Daca antreprenorii nu reusesc sa satisfaca dorintele acestora, ei vor disparea cu usurinta si locul lor va fi luat de alti antreprenori care la randul lor vor incerca sa-si serveasca intr-un mod cat mai eficient cumparatorii.

Toti antreprenorii de pe piata incearca sa achizitioneze factorii de productie la un pret cat mai scazut astfel incat la acestia sa mai adauge si dobanda pe capitalul investit si sa obtina astfel ceea ce poarta denumirea de profit.

Insa un rol esential aici este jucat si de capacitatea antreprenorilor de a estima preturile viitoare ale produselor „mai corect” decat alti antreprenori. Antreprenorii care nu reusesc in unele situatii sa estimeze corect preturile viitoare si care achizitioneaza factorii de productie la un cost destul de ridicat, acestea depasind pretul afisat pe piata, functioneaza in pierdere. Asadar, aceasta diferenta dintre costul factorilor de productie si pretul afisat pe piata reprezinta pierderea antreprenoriala.

Prin urmare, un antreprenor obtine profit tocmai pentru ca el a anticipat conditiile pietei mai bine decât un altul, care are pierderi.

A.2. Distinctia intre profituri si alte incasari

In urmatoarea parte a lucrarii sale, Mises doreste sa ne lamureasca ca nu toate veniturile care revin antreprenorului reprezinta profituri.

El ne da drept exemplu, printre altele, dividendele care nu sunt altceva decat dobanda pe capitalul investit si nicidecum nu reprezinta profit.

Pentru Mises, antreprenorul, la fel ca si capitalistul, consumatorul reprezinta o functie in economia de piata, in nici un caz persoane distincte. Un antreprenor fara resurse care ar imprumuta fondurile necesare afacerii nu ar reprezenta altceva decat un angajat al creditului. Acesta ar fi de fapt adevaratul antreprenor caci el este cel care suporta riscul pierderii. Calitatea de antreprenor este detinuta de fiecare individ, datorita alegerii in conditii de incertitudine.

A.3. Conducerea non-profit a afacerilor

Mises subliniaza aici faptul ca o societate nu se poate lipsi in nici un moment si sub nici o forma de ceea ce numeste el „aparatul guvernamental”.

Principiile pe care se bazeaza acest „aparat guvernamental” este benefic tuturor si fara de el, nu ar fi posibila cooperarea in cadrul societatii respective.

Principiile care stau la baza sa sunt:

- Gestionarii afacerilor trebuie sa urmeze strict cerintele suveranului;

- Functionarii trebuie sa se multumeasca si sa se incadreze intr-o serie de fonduri limitate, si ca si cum acest lucru nu ar fi de ajuns ei trebuie de asemenea sa le cheltuiasca numai pe ce ordona suveranul.

A.4. Votul pietei

Mises pleaca de la premisa ca un antreprenor care isi doreste cu adevarat sa obtina profit nu trebuie sub nici o forma sa critice preferintele consumatorului. Ceea ce ar trebui el sa faca este un sondaj pe baza caruia sa afle care sunt preferintele de baza ale consumatorului, indiferent de natura acestora si sa incerce sa le satisfaca cat mai rapid cu putinta. Fiind o concurenta acerba pe piata, oricare alt antreprenor mai agil poate sa i-o ia inainte cu usurinta.

Ei trebuie sa se axeze pe acele produse care produc satisfactie imediata intrucat consumatorul le va prefera fara indoiala pe acestea in locul celor care au efecte intarziate.

La urma urmei pentru un antreprenor, cel mai aspru critic este consumatorul. Acesta hotaraste cine ramane pe piata si cine pleaca. El are cuvantul hotarator . Cei preferati vor fi cei care in trecut au satisfacut in modul cel mai eficient cerintele, dorintele consumatorului, deoarece in general consumatorul raporteaza performantele antreprenorului la trecut si nicidecum la viitor.

Insa si acest lucru este cu doua taisuri deoarece preferintele consumatorului se pot modifica zilnic si astfel cei care au reusit in mod repetat sa capteze atentia consumatorului vor ramane pe piata in topu preferintelor, cel putin pentru o perioada de timp ceva mai lunga decat restul.