Procesul de Extindere al Uniunii Europene

Rezumat

Unul din cele mai ambiţioase proiecte intreprinse de Uniunea Europeană, dincolo de interesele strategice, politice şi chiar militare, este cel de extindere , el reprezentând de fapt, reunificarea continentului european,divizat in urma ultimului razboi mondial.

Scopul principal urmarit de Uniunea Europeană şi de extinderea sa ,este reunificarea tuturor statelor din Europa intr-un cadru constituţional care să formeze o comunitate puternica , cu un ritm de crestere economică constant si echilibrat, pentru a putea să concureze cu marile puteri economice şi militare ale lumii.

Un alt obiectv al Europei este acela de deveni o structura economică dezvoltată, cu o rată a somajului care să nu constituie o problemă,lărgirea pieţei muncii , salarii care să menţină un nivel de trai ridicat, asistenţă socială pentru cei rămasi fără un loc de muncă, acces la educaţie gratuit Incercări ale extinderii într-o Europă divizată au existat şi în trecut, dar actualul proces de extindere ajută la îndeplinirea visului părinţilor fondatori ai UE, si anume: o Europă unită şi liberă.

Cuvinte cheie:

Integrare politică

Tratatului de la Maastricht

Europă unită şi liberă

Integrare economică şi socială

Piaţa Unică

Zona euro

Introducere

Incepând cu anul 1952 ,când a fost fondată sub denumirea de Adunarea Comună a Comunitaţii Europene a Carbunelui şi Oţelului şi redenumită Adunarea Parlamentului European in 1958, dupa care devine Parlamentul Europen in 1962, timp de peste patru decenii, Uniunea Europeană a desfăşurat o activitate insumată prin care a urmarit realizarea prevederilor Tratatului de la Roma, care a pus bazele asocierii, având ca obiective princiale armonizarea politicii economice a statelor, realizarea de politici economico-comerciale şi agrare comune, precum şi de creare a unităţii economice şi monetare.

In tot timpul funcţionării sale, piaţa comună concepută la Roma în anul 1957 a sprijinit cooperarea dintre statele membre, a contribuit la realizaera unor progrese apreciabile in domeniul politicii agrare, sociale şi de securitate aducându-şi şi o contribuţie insemnată la stabilitatea pieţei mincii.

1 ianuarie 1993 a reprezentat un moment special prin importanţa sa în evoluţia Uniunii Europene prin crearea Pieţei Unice, prevăzută în Actul Unic European din 1987. Ca urmare a punerii în aplicare a acestui act, UE a devenit piaţa cea mai unificată din lume, având efecte benefice asupra performanţelor pieţelor integrate şi a sistemului de adoptare a deciziilor.

Un alt moment special este inceperea aplicarii efective a Tratatului de la Maastricht (noiembrie 1993), când Comunitatea Europeană devine Uniunea Europeană, noua denumire fiind motivată de orientarea ei spre integrarea domeniului politic şi al domeniului social.

Tratatul de la Maastricht din anul 1993 prevede înfiinţarea unui spaţiu fără frontiere interioare, prin accentuarea cooperarii economice şi sociale şi mai ales prin crearea unei uniuni economice şi monetare care să dispună de o monedă unică.

Expunerea problemei

Extinderea spre estul Europei a Uniunii Europene reprezintă una din direcţiile cele mai importante ale evoluţiei acesteia în anii care vor urma. O astfel de orientare îşi are premisele într-o serie de deschideri şi acorduri încheiate de Uniunea Europeană cu ţările partenere, înainte de 1990. Alături de acordurile comerciale bilaterale încheiate cu unele ţări din zonă, Uniunea Europeană a instituit şi numitul sistem generalizat de preferinţe comerciale unilaterale pentru produsele importate din aceste ţări, sistem care a facilitat accesul unor anumite categorii de produse (textile, siderurgie) pe piaţa comunitară.

Extinderea Uniunii Europene a reprezentat o provocare reală, în ceea ce priveşte obiectivul fundamental de coeziune economică şi socială. Extinderea Uniunii Europene a devenit astfel un element promotor al reformelor din toate domeniile - economic, politic, cultural, social şi altele - în cadrul Uniunii Europene